marți, 15 mai 2012

Benveniste


Găsesc într-o revistă de cultură o notă biografică. Nota se referă la semiologul și lingvistul francez Emile Benveniste. O reproduc fără multe modificări, nu înainte de a aminti cîteva titluri din opera semioticianului.

Așadar: Problèmes de linguistique générale, 1, 1966, Paris: Gallimard. Problèmes de linguistique générale, 2, 1974, Paris: Gallimard. Le Vocabulaire des institutions indo-européennes 1 et 2, 1969 , Paris: Minuit. (en) The Persian religion, according with the chief greek texts, 1974, Paris: Geuthner. Dernières leçons, 2012, Paris: Le Seuil.

Și acum nota: ”Cu ocazia publicării culegerii Ultimelor lecţii de la Collège de France ale marelui lingvist francez Emile Benveniste (1902- 1976), intelectualii din Hexagon au aflat, nu fără uimire, că savantul n-a avut ceea ce se cheamă de obicei viaţa unui savant, din contra, a avut una plină de neprevăzut şi chiar aventuroasă. S-a născut la Alep, în Siria, încă provincie otomană, din părinţi evrei (primul nume al copilului este Ezra), tatăl fiind născut la Smirna, în Turcia iar mama, la Vilnius, în Lituania. Unsprezece ani mai târziu, când părinţii se stabilesc în Bulgaria, viitorul lingvist învaţă la o şcoală rabinică din Paris. Îl aflăm la 22 de ani în India şi din nou la Paris, cosemnatar (împreună cu Breton, Éluard şi Aragon) al manifestului suprarealist „La Révolution, d’abord et toujours”. E arestat în Maroc şi apoi e prizonier de război, în 1941, dar evadează şi ajunge bibliotecar la Universitatea Elveţiană de la Fribourg. La bătrâneţe, e interesat de semiotica grupului Tel Quel, pe care o anticipase. Între timp, se pasionase de idiomurile rare, vorbite cândva sau în prezent în locurile cele mai neaşteptate de pe glob, cum ar fi hitita, tokariana, sogdiana şi, nu în ultimul rând, sanskrita, originea tuturor limbilor indo-europene, la care putem adăuga câteva idiomuri indiene. Soarta a vrut ca vorbitorul atâtor limbi să fie incapabil de a mai articula un singur cuvânt, în urma unui atac cerebral suferit cu şase ani înainte de moarte, petrecându-şi ultima parte a vieţii, el, care colindase planeta, paralizat, într-un cărucior. Tocmai el, care spunea cândva: „Cu mult înainte de a servi la comunicare, limba serveşte la viaţă”. A plătit scump acest adevăr” (România literară, nr.18 / 2012)

Niciun comentariu: