miercuri, 11 aprilie 2012

Sfîrșitul lumii și multiplicarea cărților


Fried, Johannes, Les fruits de l’Apocalypse: Origines de la pensée scientifique moderne au Moyen Age, Paris: Éditions de la Maison des sciences de l’homme, 2004, pp.57-58.

În vremea lui Vincent de Beauvais, este evidentă o creştere a cunoaşterii. Autorităţile sînt re-interpretate. Cunoaşterea naturii sporeşte. Autori aproape necunoscuţi timp de secole sînt citiţi şi interpretaţi din nou. E vorba de Boethius, Macrobius, Firmicus Maternus, de Manilius, de Aristotel, de comentatorii arabi, de primii savanţi scolastici. Dar această revoluţie exegetică reînnoia vechile temeri legate de sfîrşitul timpului. Timpul e obsedat de această posibilitate “materială”.

Creşterea ştiinţei, scientiae multiplicatio, era unul din multele semne care prevesteau apropierea sfîrşitului. Acest fapt fusese dezvăluit de profetul Daniel (12: 4): “Tu, Daniel, ţine secrete aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea pînă la sfîrşitul vremii. Mulţi o vor citi atunci şi cunoaşterea va creşte”, multiplex erit scientia. Părinţii creştini vor repeta adeseori acest gînd. Grigore cel Mare îl va dezvolta într-un comentariu la Ezechiel: “cu cît lumea e mai aproape de sfîrşit, cu atît poarta înţelepciunii eterne stă larg deschisă”. Hugo de Saint-Victor va aplica acest verset liturghiei. Alţii vor propune alte interpretări. Astfel, pe la 1266-1267, Roger Bacon, în introducerea la vastul lui Opus maius, va spune că ştiinţa sporeşte pînă la venirea lui Antichrist. Dar această sporire e un dar divin.

Gramaticianul şi enciclopedistul Alexander Neckam (profesor la Paris în jurul anului 1200) a îmbrăcat într-o viziune surprinzătoare acest fapt. El afirmă că Aristotel a luat cu sine în mormînt “cele mai subtile scrieri ale sale” (subtilissima scripta sua). Filosoful a înconjurat mormîntul cu o serie de formule magice. Mormîntul a rămas multă vreme necunoscut. Estimp, Antichristul a dezlegat formulele. A pătruns în mormînt. A studiat scrierile. Aceasta este ştiinţa care îi permite să facă minuni şi să convingă mulţimile că e Dumnezeu. În schimb, cel ce va găsi mormîntul lui Aristotel şi va vedea că e gol va fi în măsură să deducă prezenţa Antichristului.

“S-ar putea să fie adevărat”, adaugă Henri de Harclay (care era, totuşi, un sceptic), re-formulînd îndoiala însăşi a lui Alexander Neckam. Imaginea mormîntului deşert şi subita resurecţie a unei cunoaşteri demoniace vor impresiona imaginaţia medievalilor.

4 comentarii:

djcossy spunea...

Ca sa nu spun ca faza cu Aristotel mi se pare o prostie o sa ma limitez la a spune ca e o legenda ...

Valeriu Gherghel spunea...

O legenda medievală :)

Nima spunea...

Paste fericit ! >:D<

Cu admiratie !

Valeriu Gherghel spunea...

Multumim, Nima :)