joi, 5 aprilie 2012

Seneca: Scrisoarea LVIII


În scrisoarea LVIII către Luciliu, Seneca face o constatare banală. Cuvintele se uzează și ies din uz (le numim arhaisme). Seneca folosește o frumoasă metaforă: ”au fost acoperite de rugină”. El oferă exemple de arhaisme din poeții latini Ennius și Vergiliu.

După această introducere, Seneca scrie că a hotărît să folosească termenul latin
essentia, pe care îl ia de la Cicero și Fabianus. Adaugă: ”Cum să fac, dragă Luciliu? Cum să redau pe ousia (îl grafiază în litere eline) care înseamnă substanță?”.

O altă dificultate a limbii latine, spune Seneca, e traducerea vocabulei to on. Cum s-o traducem? Unii ar propune sintagma quod est. Citez din nou: ”Vei condamna și mai mult strîmtorarea limbii latine, cînd vei ști că nu pot traduce o singură silabă. Care-i aceea? – zici tu. To on. Poate că-ți par greu de cap și că ea s-ar putea traduce aproximativ prin quod est (ceea ce este). Dar eu văd aici o mare deosebire, căci sînt obligat să întrebuințez un verb în locul unui substantiv. Dacă n-am încotro, voi pune însă quod est”.

Cineva, mai tîrziu, va traduce
to on prin ens.

Și încă un citat: ”[Lucrurile sensibile] sînt în necontenită creștere și descreștere. Nimeni dintre noi nu este la bătrînețe același cu cel din tinerețe. Nimeni nu este în dimineața asta cel ce-a fost ieri. Trupurile noastre sînt duse ca niște ape. Tot ce vezi fuge împreună cu timpul; nimic din ce vedem nu rămîne locului. Chiar eu, în timp ce spun că acestea se schimbă, mă schimb. Numele fluviului rămîne, dar apa a trecut”.

Dar nu pot încheia această notă fără a transcrie încă o frază din minunatul Seneca: ”Ființe slabe și trecătoare, stăruim în deșertăciuni; să ne îndreptăm sufletul spre cele veșnice”.

Așadar, terminologia greacă a fost adaptată de Cicero și Seneca în limba latină. Medievalii și, mai ales, scolasticii vor desăvîrși acest limbaj.

Niciun comentariu: