sâmbătă, 11 februarie 2012

Simpla prezență


Hans Ulrich Gumbrecht, Eloge de la presence: Ce qui échappe à la signification, tr. Françoise Jaouën, Editions Libella-Maren Sell, 2010, 233p.

Autorul se înscrie în seria filosofilor care contestă ubicuitatea interpretării. Și folosul ei. Pentru Heidegger, pentru Gadamer, totul este interpretare, totul e interpretabil. Nimic nu scapă acestei stihii abstracte. Omul e o ființă care interpretează. Gumbrecht subliniază unilateralitatea acestei poziții. Și unilateralitatea omului care (doar) interpretează. Fiindcă ființa care s-a obișnuit să interpreteze orice uită să trăiască prezența mută și fascinantă a lucrurilor din jur. Interpretarea trebuie să lase locul experienței și bucuriei estetice. E mai interesantă materialitatea operelor de artă, decît semnificația lor. Poți mînca un măr și fără să te gîndești la păcatul originar...

În original, lucrarea autorului s-a publicat în anul 2004 sub titlul: Production of Presence: What Meaning Cannot Convey. Hans Ulrich Gumbrecht e german, dar e profesor în Statele Unite și scrie în engleză.

Niciun comentariu: