miercuri, 18 ianuarie 2012

Jorge Luis Borges: Tu


Tu

Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ.
A afirma contrariul este pur şi simplu statistică, este o adunare imposibilă.
Nu mai puţin imposibilă decât a aduna mirosul ploii cu visul pe care l-ai visat azi-noapte.
Acest om e Ulise, Abel, Cain, primul om care a întocmit constelaţiile, omul care a înălţat cea dintâi piramidă, omul care a scris hexagramele din Cartea Schimbărilor, faurul care a săpat runele pe spada lui Hengist, arcaşul hoinar Tamberskelver, Luis de León, librarul care l-a zămislit pe Samuel Johnson, grădinarul lui Voltaire, Darwin la prora corăbiei Beagle, un evreu în camera de gazare, iar, cu timpul, tu şi eu.
Un singur om a murit la Ilion, la Metauro, la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar, la Gettysburg.
Un singur om a murit în spitale, în naufragii, în singurătatea apăsătoare, în alcovul lenei şi al dragostei.
Un singur om a privit revărsatul zorilor.
Un singur om a simţit în cerul gurii răcoarea apei, gustul fructelor şi al cărnii.
Vorbesc despre singurul, despre unul, despre cel care întotdeauna e singur.

2 comentarii:

Valeriu Gherghel spunea...



Un solo hombre ha nacido, un solo hombre ha muerto en la tierra. Afirmar lo contrario es mera estadística, es una adición imposible.

No menos imposible que sumar el olor de la lluvia y el sueño que anteanoche soñaste.

Ese hombre es Ulises, Abel, Caín, el primer hombre que ordenó las constelaciones, el hombre que erigió la primer pirámide, el hombre que escribió los hexagramas del Libro de los Cambios, el forjador que grabó runas en la espada de Hengist, el arquero Einar Tamberskelver, Luis de León, el librero que engendró a Samuel Johnson, el jardinero de Voltaire, Darwin en la proa del Beagle, un judío en la cámara letal, con el tiempo, tú y yo.

Un solo hombre ha muerto en Ilión, en el Metauro, en Hastings, en Austerlitz, en Trafalgar, en Gettysburg. Un solo hombre ha muerto en los hospitales, en barcos, en la ardua soledad, en la alcoba del hábito y del amor.

Un solo hombre ha mirado la vasta aurora.

Un solo hombre ha sentido en el paladar la frescura del agua, el sabor de las frutas y de la carne. Hablo del único, del uno, del que siempre está solo.

Speranța firului de iarbă spunea...

Miscatoare poezie, adevar revelat!