luni, 23 ianuarie 2012

Glosă la Dostoievski


În universul psihologic dostoievskian, nimeni nu respectă vreodată principiul rațiunii suficiente. Nici un act fără rațiune (motiv) devine acolo: nici un act cu motiv. Principiul rațiunii suficiente funcționează așadar defectuos: parce que devine malgré. Omul acționează nu pentru că, ci pentru că nu trebuie, pentru că nu se cade; nu pentru că, ci în pofida faptului că: ”Nu vreau pentru că așa vreau”, afirmă omul din subterană. Raportul omului cu interdicția și necesitatea e acum unul de contrazicere. Apariția interdicției implică, la prozatorul rus, mereu și mereu încălcarea ei.

Dacă personajul lui Musil e fără însușiri, cel al lui Dostoievski e fără motive: ”...din nimic, într-adins; știam perfect că n-aveam motive” (Însemnări din subterană).

Niciun comentariu: