vineri, 18 noiembrie 2011

Femeia și iubirea în Bizanț


Hans-Georg Beck, Erotikon bizantin. Ortodoxie - literatură - societate, traducere de Mihai D. Grigore, București: Editura Nemira, 2011, 194p.

Bizantinologul german Hans - Georg Beck (1910-1999) face pentru Bizanț ceea ce a întreprins pentru spațiul occidental istoricul Georges Duby: se întreabă care a fost locul și rolul femeii în societatea bizantină. Într-o societate masculină și misogină, în care teologia și politica sînt confiscate de bărbați, care a fost cu adevărat rolul femeii?


Citiţi în continuare!

vineri, 11 noiembrie 2011

Umberto Eco în confesional


Umberto Eco, Confesiunile unui tînăr romancier, traducere de Ioana Gagea, Iași: Polirom, Colecția Plural, 2011, 264p.

Volumul publicat la Editura Polirom reuneşte o serie de prelegeri în spiritul celor ale lui Richard Ellmann, fiind îndreptate, după cum mărturiseşte Umberto Eco însuşi, „către ficţiune, şi nu către eseurile mele, deşi mă consider mai degrabă un teoretician de profesie, şi doar un amator în calitatea mea de scriitor de romane".

Reproducem cîteva titluri din cuprinsul acestei cărți: Scrierea de la stînga la dreapta • Ce este scrierea creativă? • Dubla codificare • Autor, text și interpreți • Cîteva re-marci despre personajele de ficțiune • Ontologie versus semiotica • Liste personale • Definirea prin listă de proprietăți versus definirea prin esență.


Citiţi în continuare!

miercuri, 9 noiembrie 2011

Clines despre Cântarea cântărilor


Voi menţiona, în această notă, foarte rapid ipotezele lui David J. A. Clines cu privire la titlul şi la finalitatea Cântării cântărilor. Poemul a fost redactat cu siguranţă de un bărbat. Publicul lui a fost de la început unul masculin.

Titlul ebraic Shir ha-shirim se referă la un cântec, la supremul cântec. E bine să observăm însă că titlul trimite la o competiţie. El presupune o competiţie pentru a decide cel mai reuşit dintre cântece. E posibil însă ca această competiţie muzicală să fi fost fictivă. Contextul social implicat de Shir ha-shirim este unul al bărbaţilor aflaţi într-o competiţie şi într-o lume care cultivă întrecerea, confruntarea. Cântarea nu a fost redactată pentru a elogia iubirea, ci pentru a câştiga un concurs. Asta spune titlul.

Cântarea cântărilor, mai spune Clines, răspunde nevoilor de literatură erotică ale unui public masculin. Titlul sugerează că au mai existat şi alte texte de o factură asemănătoare. Această sugestie e întărită şi de interdictul lui rabbi Akiba: “Cine va rosti Cântarea cântărilor cu voce vibrantă în sala de ospăţ [la o petrecere] profanând-o astfel [e vorba de profanarea cântării], acela nu va avea parte de lumea viitoare”.



Citiţi în continuare!

duminică, 6 noiembrie 2011

Cântarea cântărilor: 2: 1


Versetul 2: 1 din originalul ebraic al Cântării cântărilor este în transliterare latină “Ani habatselet hasharon shoshanat haamaqim”. A fost tradus, de obicei, prin fraza “Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi”. Această echivalare nu are prea multe justificări.

Totul e nesigur în vers. Ca de obicei, în propoziţiile ebraice la prezent, verbul a fi lipseşte. Nu e sigur dacă trebuie să citim substantivele cu articol hotărât sau nehotărât (o roză sau roza, un crin sau crinul?). Nu e sigur ce câmpie desemna numele Sharon (şi nici dacă e nume comun sau propriu). Şi, în fine, nu e deloc cert ce plante (flori) desemnau termenii ebraici habatselet şi shoshannah.

În Septuaginta (traducerea grecească a Bibliei ebraice) citim: “Ego anthos tou pediou, krinon ton koiladon”.

În Vulgata (traducerea în latină a întregii Biblii) este: “Ego flos campi, et lilium convallium”.



Citiţi în continuare!

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Cântarea cântărilor: titlul


Aproape totul e obiect de conjectură şi controversă în Cântarea cântărilor, începând cu titlul şi sfârşind cu ultimul fragment (8: 14). Nu ştim (şi e imposibil de stabilit) dacă Shir ha-shirim are un singur autor sau mai mulţi. Nu ştim dacă “poemul” a fost scris de un bărbat sau de o femeie. Exum (2005: 67) crede că e posibil, dar improbabil ca autorul Cântării... să fie o femeie. Nu ştim nici dacă textul Cântării e unitar sau reprezintă o colecţie de poeme, redactate în locuri şi timpuri diferite. Totul este, aşadar, supus discuţiilor. Nimic nu e cert.

Fireşte, nici titlul nu e univoc. Nici nu se putea altfel. Sintagma Cântarea cântărilor (Shir ha-shirim) are, cel puţin, două semnificaţii. Prima semnificaţie: în sens superlativ, Shir ha-shirim înseamnă cântarea care e cea mai mare, cea mai aleasă, dintre toate (e propunerea făcută de Lucille Day, 1995: 269). Shir ha-shirim poate însemna, de asemenea, “cel mai frumos dintre cântece”, cum propune Ioan Alexandru (1977: 47); sau “cântarea care a biruit toate celelalte cântări”, într-o întrecere, cum propune David J. A. Clines (1995). A doua semnificaţie: Shir ha-shirim desemnează cântarea care e o colecţie de cântări, cântarea care cuprinde mai multe cântări, care e punerea laolaltă a mai multor cântări.

Ioan Alexandru (1977: 47) notează că termenul ebraic shir înseamnă “poezie” legată de cult, însă şi “cântare de lume”, “odă triumfală”, “cânt de biruinţă” (ca în Judecători, 5: 12). Un astfel de cântec putea fi însoţit de instrumente muzicale. Sintagma Shir ha-shirim are înţeles superlativ: cea mai minunată cântare dintre toate cântările cu putinţă. Ioan Alexandru compară expresia shir ha-shirim cu sintagma “habeil habalim”. Ea se traduce prin fraza “cel mai fragil dintre cele fragile”. Legătura partitiv genitivală din titlu a condus la versiunea latină Canticum canticorum.

Citiţi în continuare!

vineri, 4 noiembrie 2011

Cântarea cântărilor, 2: 1. Traduceri românești


În nota de față, voi recenza principalele traduceri româneşti ale versetului 2: 1 din Cântarea cântărilor. M-am folosit şi de antologia lui Radu Cârneci, apărută la Editura Hasefer în 2009.

În Biblia de la Bucureşti, 1688, găsim următoarea versiune: “Eu floarea câmpului, crinul văilor”. Traducerea urmează, după cum vedem, Septuaginta.

Biblia de la Blaj a lui Samuil Micu Clain, 1795, oferă: “Eu, floarea câmpului, crinul văilor”.

În traducerea Cântării cântărilor din 1898, I. S. Spartali propune: “Eu sunt trandafirul câmpiilor şi crinul care creşte în vale”.

În Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură, din 1934, Vasile Radu şi Gala Galaction traduc versul 2: 1 astfel: “Sunt narcisul din câmpie, crinul din vâlcele sunt”.

În traducerea patriarhului Nicodim, tipărită în 1944, găsim: “Eu îs zarnacadea de câmp, / Crin de prin vâlcele-s eu”.

Ioan Alexandru, în 1977, a tradus: “Eu sunt o narcisă din Sharon, / Un crin al văilor”.

Valeriu Anania, în Cântarea cântărilor din volumul antologic Poezia Vechiului Testament, 2000, propune următoarea soluţie: “Eu iată-mă în câmp: sunt floarea lui; / eu iată-mă în văi: sunt crinul lor”.

În mod foarte curios, din antologia lui Radu Cârneci, lipsesc cele mai folosite traduceri: versiunea Cornilescu şi versiunea BOR. Voi completa, aşadar, lista antologatorului.

Versiunea Cornilescu echivalează astfel: “Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi”.

Versiunea BOR e următoarea: “Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele” (urmează versiunea propusă de preoţii Radu şi Galaction).

V. G.

Citiţi în continuare!

marți, 1 noiembrie 2011

Eu sînt un trandafir din Sharon, un crin din văi


Versetul 2: 1 din Cîntarea cîntărilor e cunoscut de toți. Interpretarea lui obișnuită sună: ”Eu sînt o roză (un trandafir) din Sharon, un crin din văi”. Totul pare limpede în acest verset. Vorbește fata. Se compară cu niște flori umile, cu florile cele mai neînsemnate: trandafirul și crinul. Această traducere ascunde totuși faptul că versetul 2: 1 este unul dintre cele mai dificile din întreaga Cîntare... Oare de ce?

Voi semnala, deocamdată, faptul că în verset verbul a fi lipsește. În ebraică e numai ”eu o roză din Sharon, un crin din văi”. Dar și asta e greșit. Termenii ebraici shabatselet (tradus prin roză), sharon (tradus ca numele propriu al unei cîmpii) și shoshannah (tradus prin crin) nu au în limbile moderne echivalente sigure. Mai simplu spus, nu știm cu exactitate ce înseamnă acești termeni. Așadar: ignorăm cu totul ce floare e desemnată prin shabatseleth, ignorăm cu totul ce floare e desemnată prin ebraicul shoshannah.

Un singur exemplu. Shabatselet nu poate desemna roza (trandafirul) pentru motivul foarte serios că nici un trandafir nu creștea în Palestina, în vremea în care cineva (nu știm cine) a compus Cîntarea cîntărilor. Voi reveni...

Citiţi în continuare!