vineri, 28 octombrie 2011

Am moștenit o pădure întunecată...


Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat anul acesta poetului suedez Tomas Tranströmer. Reproduc din România literară unul din poemele sale în traducerea lui Dinu Flămând.

Madrigal
Am moştenit o pădure întunecată unde merg rareori.
Dar într-o zi, morţii şi viii vor schimba locul între ei.
Atunci o va lua şi pădurea din loc. Noi nu ne-am pierdut
speranţa. Cele mai mari crime rămân neexplicate,
cu toată strădania tuturor poliţiilor.
Mai există, tot aşa, undeva-n viaţa noastră, o imensă
iubire ce rămâne neexplicată. Am moştenit o pădure
întunecată, dar mă duc astăzi într-o altă pădure inundată
de lumină. Tot ceea ce trăieşte, cântă, se mişcă, se cocoaţă
şi se furişează! E primăvară iar aerul este îmbătător. Eu
am absolvit universitatea uitării iar mâinile mele sunt
tot atât de goale ca o cămaşă pe sfoara de rufe.
Citiţi în continuare!

joi, 20 octombrie 2011

Evul Mediu: o răsturnare


În modernitate, imaginea ilustrează textul, scriitura. Relația dintre text și imagine este aceea dintre centru și periferie. Textul e mereu central. Imaginea e întotdeauna periferică. Textul spune. Imaginea concretizează ceea ce spune textul. Acest raport ni se pare firesc. Și nu ne putem imagina altul.

Dacă nu mă înșel, Evul Mediu a cunoscut un raport diferit între imagine și text. În manuscrisele medievale, textul e periferic, în timp ce imaginea este centrală. Textul ilustrează ceea ce imaginea arată. În Porunca lui rabbi Akiba (Polirom, 2006, pp.174-175), am comentat acest raport răsturnat (față de concepția curentă în modernitate).

În secolul XII, miniaturistul Psaltirii sfîntului Alban din Hildesheim desenează o cetate asediată (care figurează lupta corpului cu forțele răului). Dar se teme că imaginea lui va fi înțeleasă greșit și adaugă o notă. Corporaliter, e vorba de o cetate. Spiritualiter e vorba de om. Imaginea cetății e centrală. Scrisul și precizarea sînt periferice (cf. și Umberto Eco, Arta și frumosul în estetica medievală, p.89).

Voi încheia astfel această scurtă însemnare. E bine să reținem că raportul dintre text și imagine s-a modificat de-a lungul secolelor. Rămîne de cercetat minuțios această metamorfoză. [V. G.]



Citiţi în continuare!

miercuri, 19 octombrie 2011

Athanasius Kircher: ultimul om care a știut totul


A fost o mare surpriză, desigur, să identific online volumul editat de Paula Findlen și intitulat Athanasius Kircher: The Last Man Who Knew Everything (New York, London: Routledge, 2004). Cei care doresc să consulte acest volum atrăgător, dedicat curiosului erudit german pot face click AICI. Lectură plăcută [V. G.]
Citiţi în continuare!

vineri, 14 octombrie 2011

Cît de cuminte a fost Simone de Beauvoir?


Primul şi cel mai celebru dintre cele patru volume autobiografice ale scriitoarei Simone de Beauvoir, Mémoires d’une jeune fille rangée, va apărea la Editura Humanitas într-o nouă traducere românească semnată de Ioana Ilie. Precedentele traduceri, publicate sub titlul Amintirile unei fete cuminţi, au aparţinut Andei Boldur (ELU, Bucureşti, 1965) şi Ancăi - Domnica Ilea (Editura de Vest, Timişoara, 1991). Spre sfîrşitul cărţii, care cuprinde biografia lui Simone de Beauvoir (1908- 1986) din copilărie până la 20 de ani, este evocat Jean-Paul Sartre, cu care autoarea a avut o îndelungată relaţie; iubirea lor necesară, cum a numit-o Sartre spre a o deosebi de numeroasele iubiri contingente ale amândurora, a fost dublată de o profundă legătură intelectuală.
Citiţi în continuare!