marți, 13 decembrie 2011

Osculum, suavium, sărutul


Tot mai des de la o vreme, într-o literatură saturată de sex, sporeşte interesul pentru sentiment. Alain Finkielkraut a publicat de curând o culegere de eseuri intitulată Şi dacă dragostea ar dura, care se deschide cu o fermecătoare analiză a romanului La Princesse de Clèves al Doamnei de La Fayette, roman având drept temă, se ştie, refuzul de a ceda pasiunii carnale. Autorul eseurilor se întreabă cum este citit astăzi un roman din care sexul nu doar lipseşte, dar cunoaşte o împotrivire, deloc puritană sau religioasă, bazată pe curăţenia sentimentului de iubire.

Tot recent au apărut în Franţa două cărţi despre sărut. „În loc să fi sperat că săruturile mă vor conduce direct la actul sexual, mi-am dorit, din contra, să nu se întâmple nimic de felul acesta”, scrie Alexandre Lacroix în Contribuţii la o teorie a sărutului, titlu înşelător, în măsura în care cartea nu are nimic ştiinţific, ci mai degrabă un aer kierkegaardian.

La rândul ei, Belinda Cannone declară în Poate sărutul: „N-am fost niciodată sărutată îndeajuns pe ceafă. De puţinele ori când am fost, am simţit o plăcere indescriptibilă. Corpul întreg se abandona sărutului”. Cu alte cuvinte, plăcerea unui sărut se dovedeşte capabilă de a o înlocui pe aceea provocată de actul sexual.

Sărutul are tot atâtea înţelesuri şi însuşiri câte are dragostea. Care nu e doar eros, ci şi philia, agape şi sophia. La fel şi în ce priveşte sărutul. Credincioşii contemporani sărută mâna preotului, după ce, în primele veacuri ale creştinătăţii, ei urmau recomandarea Apostolului Paul de a se săruta cast pe buze (osculum al romanilor), până când rigurosul papă Inocenţiu III a interzis, la începutul secolului XIII, orice alt fel de sărut decât acela al inelului pontifical. Trei secole şi jumătate mai târziu, Ronsard a reabilitat sărutul roman şi, încă, în forma cea mai erotică, aceea numită suavium, plină de lascivitate, rămasă, aşa-zicând, în vigoare şi astăzi. Ronsard şi contemporanii săi considerau deja sărutul drept „piatra unghiulară a dragostei” (notă în nr.48 pe 2011 al revistei România literară).

2 comentarii:

TipAndrei spunea...

îmi aduc aminte de primul sărut...de fapt trebuie să ne aducem aminte de el de fiecare dată când sărutăm... e un ,,arhetip”.cel puțin pentru mine

Razvan Paraschiv spunea...

Primul sarut este foarte greu sa il uitam vreodata.








rent a car Bucuresti