Mario Vargas Llosa despre ficțiune și lectură

Revista Lettre Internationale a publicat printre primele discursul lui Mario Vargas Llosa rostit cu ocazia decernării Premiului Nobel în 2010. Llosa a ţinut să facă la Stockholm un elogiu lecturii şi ficţiunii. Pe măsură ce se înmulţesc semnalele de alarmă privitoare la scăderea interesului pentru carte în lume, tot mai numeroşi sunt scriitorii care vorbesc despre acest subiect. Ca şi Umberto Eco, Llosa nu crede că divertismentul sau limbajul imaginii pot duce la dispariţia ficţiunii literare şi a cuvântului.

Într-un interviu apărut cu ocazia traducerii în franceză a recentului său roman, Le rêve du Celte („Visul celtului”), Llosa reia tema: „Limbajul imaginii este unul foarte atrăgător şi care ne provoacă multe emoţii instantanee, dar trecătoare. Cât se poate de trecătoare. Singură literatura şi, îndeosebi, ficţiunea pot să dea naştere conştiinţei că lumea, aşa cum este ea, este prost făcută şi, în orice caz, nu pe măsura aşteptărilor, ambiţiilor, dorinţelor sau viselor noastre. Singură literatura ne transmite acest mesaj de nesupunere faţă de lume, aşa cum este ea, şi asta, de la prima carte citită, şi pe urmă, în mod permanent, până la a deveni parte componentă a personalităţii noastre… A citi înseamnă a protesta contra insuficienţelor vieţii… A citi înseamnă a fi permanent în stare de alarmă contra oricărei forme de opresiune, de tiranie, de a pune o pavăză în calea încercărilor de a ne manipula ale celor care vor să ne facă să credem că a trăi în spatele gratiilor înseamnă a trăi în siguranţă” (notă în România literară, nr.47 / 2011).