sâmbătă, 10 septembrie 2011

Ochi mari verzi, verzi-tulburi, lături de peşte


Ca admirator al lui Mateiu Caragiale şi ca membru în clubul mateinilor (întrucît am scris despre Craii de Curtea-Veche), citesc cu atenţie (şi bucurie) orice eseu care îşi propune să lumineze o dificultate sau alta a textului matein. Şi sînt, vai, sute! De curînd (în numărul 34 al României literare), Rodica Zafiu a comentat expresia următoare: ochii [Penei Corcoduşa] erau „mari verzi, verzi-tulburi, lături de peşte cum le zice românul”. Am extras pentru cititorii blogului cîteva fragmente din articolul Rodicăi Zafiu. [V. G.]

Zamă de peşte

În Craii de Curtea-Veche există o comparaţie atribuită frazeologiei populare, dar deloc comună, ba chiar şocantă prin asocierea contrastantă şi prin ambiguitate. În descrierea farmecului apus al Penei Corcoduşa, sunt pomeniţi ochii „mari verzi, verzi-tulburi, lături de peşte cum le zice românul, genaţi şi sprâncenaţi, cu privirea cam rătăcită”.

În stilul caracteristic al lui Mateiu Caragiale, tonul solemn, livresc, de evocare misterioasă, se aliază indisociabil cu deprecierea şi cu sarcasmul. Imaginea lăturilor de peşte e ambivalentă: ar putea fi interpretată ca o simplă formulă de aproximare a culorii, strict descriptivă; termenul lături îşi actualizează totuşi o puternică notă negativă, chiar dacă nu se referă neapărat la apa rămasă în urma spălării, ci, mai curând, la o zeamă tulbure. (În dicţionarul academic – Dicţionarul limbii române, tomul II, partea II, fascicula 2, 1940 –, pentru lături e indicat şi sensul „mâncare proastă”.)

De fapt, expresia e atestată mai ales în varianta zamă de peşte (în care zamă sau zeamă e cvasisinonim cu supă, ciorbă sau, mai general, fiertură); un distih popular plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de peşte,/ Cin’mă vede mă iubeşte” (Sabina Ispas, Doina Truţă, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparaţiei alimentare în lirica populară (zama plasându-se alături de mură, spicul grâului, lapte, caş, miere etc. etc.), dar e foarte posibil şi să atribuie autoevaluării pozitive o notă comică.

Judecata ironic-negativă asupra ochilor de culoare deschisă (verzi sau albaştri) e bine documentată în folcloristica noastră: în Iuliu Zanne, Proverbele românilor, vol. II, 1897, sunt adunate mai multe exemple ale deprecierii, unele preluate chiar de la scriitorii secolului al XIX-lea – „Când nu sunt ochi negri, săruţi şi albaştri” (Ion Creangă, Povestea lui Harap- Alb); „Cine n-are ochi negri, sărută şi albaştri” (C. Negruzzi, Scrisoarea XII, Păcală şi Tândală) –, „Când nu-s ochi negri, săruţi şi cei verzi...” (p.339) etc. Comentariul culegătorului e lipsit de dubii: „Această zicere ne arată precăderea pe care o au, la români, ochii negri asupra celor albaştri, pre care-i şi numesc ochi de gâscă” (p.340).

Autorul se baza şi pe consideraţiile lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, din Etymologicum Magnum Romaniae (articolul consacrat termenului "albastru"), unde se afirmă că în folclorul românesc, ca şi în alte tradiţii populare, albastrul e conotat negativ. Mai târziu, în Stilistica limbii române, I (1973), Ion Coteanu trecea în revistă culorile comparaţiilor din literatura populară, găsind relativ puţine pentru verde (mai ales acelea care evocă „prospeţimea”) şi încă mai puţine pentru albastru: „albastru, vînăt, mieriu sînt practic inexistente în comparaţie” (p.157). Constatarea ar părea să fie contrazisă de unele exemple („avea ochii ca cicoarea...”), dar e posibil ca tocmai acestea să urmeze modele culte şi să reprezinte folclorizări târzii. Comparaţiile populare intră, aşadar, în opoziţie cu analogiile serioase şi banale din literatura cultă, în formele ei mai originale sau mai clişeizate, în care ochii albaştri sunt ca marea, cerul etc., iar cei verzi ca smaraldul, jadul, iarba – sau tot ca marea.

În comunicarea curentă actuală, asocierea ochilor cu zama de peşte nu pare să mai circule; se găsesc însă destule atestări pentru o formulă agravantă, mai clar peiorativă, care evocă nu doar culoarea, ci şi fixitatea sau opacitatea: ochi de peşte fiert...

În imagine: Ochi bijuterie de Salvador Dali.

Niciun comentariu: