duminică, 25 septembrie 2011

Anatomia influenței


Revista „El Pais” publică un interviu cu criticul american Harold Bloom, acum în vârstă de 82 de ani, prilejuit de apariţia cărţii acestuia The Anatomy of Influence: Literature as a Way of Life („Anatomia influenţei. Literatura ca mod de viaţă”) apărută la Yale University Press, în aprilie 2011, în care Bloom reia şi rafinează conceptul de influenţă, lansat de el în volumul Anxietatea influenţei. O teorie a poeziei din 1973.

Despre această carte recentă, Harold Bloom spune că este „summa sa literară, testamentul său de critic, mărturia finală a unei vieţi dedicate cărţilor”, cântecul său de lebădă, în sensul, precizează intervievatul, „că nu voi mai avea cu siguranţă ocazia să mai scriu vreo operă de aceeaşi anvergură”. Pesimist, profesorul Bloom face o radiografie rece a culturii prezentului: „În zilele noastre a avut loc un abandon al oricărei exigenţe estetice şi cognitive, care sunt semnele distinctive ale marii literaturi. Literatura imaginativă, aşa cum o cultivau Shakespeare, Cervantes, Dante şi Montaigne, a cedat în faţa mizeriei abominabile a best-seller-urilor ca acelea [ale lui J. K. Rowling şi Stephen King] şi echivalentele acestora din Spania şi din celelalte ţări ale lumii. Ce se poate face într-o astfel de situaţie? De ani lupt împotriva ei, dar ştiu că e o bătălie pierdută”. Şi totuşi, puţin mai încolo subliniază: „Cei mai mari romancieri americani în viaţă sunt Philip Roth, Don DeLillo, Cormac McCarthy şi misteriosul Thomas Pynchon, probabil cel mai bun dintre toţi.” Poate că nu e totul pierdut. [România literară]

În imagine: René Magritte, La mémoire (1948)

Niciun comentariu: