joi, 25 august 2011

Iubirea ostilă


În Grandeur et infamie de Tolstoi [Paris, Grasset, 1932, pp.125-126], Jean Cassou, scrie:

„Pentru cei ce îşi petrec o viaţă lungă, plină de dificultăţi, întrebîndu-se în legătură cu problema de a şti, o dată pentru totdeauna, dacă trebuie să iubim oamenii sau să-i urîm şi spunîndu-şi că trebuie să punem lucrurile la punct, fie să-i iubim orbeşte, prosteşte, împotriva oricărei evidenţe, fie să-i evităm încrîncenaţi şi să-i urîm, să-i urîm în eternitate, răspunsul se impune: şi una, şi cealaltă. Trebuie să-i iubim cu o dragoste ostilă. Să-i iubim, cum spun versurile marelui poet Milosz, «cu o veche dragoste roasă de milă, mînie şi singurătate». Cu o dragoste frămîntată. Cu o neobosită dragoste pe care ura va veni mereu s-o ucidă şi s-o întinerească”.

Niciun comentariu: