miercuri, 10 august 2011

A începe să înceapă…


Pleonasmul nu reprezintă întotdeauna o greşală de exprimare. El provine adeseori din dorinţa de a limpezi un mesaj. Uneori însă, provine din simpla ignoranţă. Acesta e cazul sintagmei “a începe să purceadă”. Iată explicaţia pe care o propune Rodica Zafiu în articolul “Începe să pornească” (România literară, nr.27/2011). [V. G.]

"Criticabile din punct de vedere stilistic, pentru că le lipseşte eleganţa economiei de mijloace, pleonasmele sunt descrise în general ca erori de gândire. De fapt, redundanţa are aproape întotdeauna explicaţii lingvistice, fiind produsă fie din dorinţa de insistenţă afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunţului.

Nu toate pleonasmele sunt evidente, uşor de recunoscut: unele sunt favorizate şi mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcţii („îşi spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză etimologică („a- şi aduce aportul”).

Două construcţii asemănătoare – a începe să pornească şi a începe să purceadă – reprezintă un tip de pleonasm mai puţin sesizat de vorbitori, în care este repetată (inutil) ideea de începere a acţiunii. Semnificaţia incoativă este prezentă atât în verbul specializat pentru această valoare – a începe –, cât şi (mai puţin transparent) în verbe polisemantice, care presupun de cele mai multe ori iniţierea acţiunii: a porni („a pleca din locul în care se află, a se pune în mişcare”; „a începe să funcţioneze”, DEX) şi a purcede („a pleca, a porni la drum”; „a începe o acţiune”, ibidem). Combinarea verbelor cu sens incoativ poate să apară mai ales în oralitatea nesupravegheată…

Scuza nevoii de precizie ştiinţifică în descrierea unui proces nu este întotdeauna posibilă: în multe cazuri, sursa pleonasmului e folosirea nediferenţiată a verbului a porni în locul altor verbe de acţiune (a funcţiona, a purta, a duce, a apărea etc.); aşa stau lucrurile în exemplele (provenite probabil dintr-o traducere neatentă) în care nu mai este vorba de automobile sau de calculatoare: „grupul este salvat de Alice şi împreună încep să pornească o bătaie disperată pentru supravieţuire” (cinema123.info); „este vorba despre o crimă, de la anchetarea căreia încep să pornească o serie de dezvăluiri” (stirileprotv.ro).

Construcţia cu verbul a purcede este mult mai rară în limba actuală, lucru explicabil prin caracterul uşor arhaic al verbului, potrivit cu o exprimare mai preţioasă, mai căutată.

Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanţa ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcţie a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingvişti, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o folosire umoristică a structurii pleonastice, împinse până la limitele ei lexicale.

Formula poate fi folosită cu intenţie, pentru a parodia excesul de atenuare, formulările extrem de precaute: „începe să înceapă să se apropie schimbarea prefixului” (smokingcoolcat.blogspot.com); „să vezi numa’ cum începe să înceapă să-şi revină” (ziare.com).

Construcţiile cu a începe au, aşadar, grade diferite de acceptabilitate: unele sunt tolerabile, pentru că se focalizează asupra procesualităţii; altele sunt încălcări voite ale normei, cu intenţii ironice şi parodice".

Niciun comentariu: