miercuri, 24 august 2011

Ascultă deci şi crede, căci eu spun adevărul

Născut la Madaura în nordul Africii, un pun romanizat, Apuleius trăieşte între 125-170. Iată cum descrie, în Măgarul de aur, momentul final al iniţierii în cultul zeiţei Isis:

“Poate tu, cititor curios, mă vei întreba, cu oarecare îngrijorare, ce s-a spus, ce s-a făcut după aceea (preotul îl condusese pe candidat în sanctuarul templului, n.m.). Aş spune, dacă mi-ar fi permis s-o spun, ai afla dacă ţi-ar fi îngăduit să asculţi. Dar ar fi un sacrilegiu deopotrivă de mare şi pentru urechile şi pentru limba care s-ar face vinovate de o indiscreţie şi de o curiozitate atît de îndrăzneaţă. Totuşi, văzîndu-te chinuit poate de o pioasă dorinţă, nu te voi lăsa într-o prea lungă aşteptare. Ascultă deci şi crede, căci eu spun adevărul. Am atins hotarele morţii, am călcat pragul Proserpinei şi de acolo am făcut calea înapoi, străbătînd toate elementele. La mijlocul nopţii, am văzut soarele strălucind cu o lumină orbitoare (nocte media vidi solem candido coruscantem lumine), m-am apropiat de zeii infernului şi de zeii cerului, le-am văzut chipul şi i-am adorat de aproape. Iată, ţi-am spus lucruri pe care, deşi le-ai auzit, eşti totuşi osîndit să nu le pricepi” (Metamorfoze, XI, 23).

2 comentarii:

ariel spunea...

Doamne, oare nu e mai grea osînda ...de a pricepe?...Mai ales că, dacă pricepi, îţi e cu ata mai greu (nu pentru că n-ai fi în stare...) să spui...

Valeriu Gherghel spunea...

@Ariel. Lucius al lui Apuleius pricepuse. Dar 1. nu avea voie sa spuna ce pricepuse; si 2. nu putea efectiv spune in cuvintele noastre obisnuite [in latina timpului sau] ce pricepuse...