miercuri, 15 iunie 2011

Alfa și omega




Immanuel Kant, Începutul și sfîrșitul, București: Editura ALL, 2011, 80p.

Volumul Începutul și sfîrșitul, apărut în colecţia In nuce, reuneşte două dintre eseurile mai puţin cunoscute ale lui Immanuel Kant: ”Presupusul început al istoriei omenirii”, scris în 1786, şi ”Sfîrşitul tuturor lucrurilor”, terminat în anul 1794.

În cele două eseuri, scrise în oglindă, filosoful german caută să identifice alfa şi omega evoluției omenirii, unde alfa, începutul este reprezentat de instinct, iar omega, sfîrşitul este fericirea pură.

”Presupusul început al istoriei omenirii” analizează evoluţia naturii şi dorinţelor umane ca bază a formării relaţiilor sociale, comunităţilor şi, mai târziu, statelor. Primul ghid al omului primitiv a fost instinctul, pe care Kant îl numeşte “vocea lui Dumnezeu de care ascultă toate animalele”. În momentul în care omul a început să îşi creeze dorinţe, el a început să raţioneze şi deci să facă alegeri. Iar odată ce a făcut prima alegere, bună sau rea, el a făcut primul pas spre ieşirea din sclavia instinctelor. Această libertate produce mai departe bogăţie, iar bogăţia produce războiul – “cel mai mare rău care apasă asupra unul popor civilizat”.

Concluzia lui Immanuel Kant este că toate relele care se abat asupra oamenilor sunt rezultatul propriilor noastre opțiuni și temeiuri şi nimeni altcineva nu este vinovat pentru ele.

“Sfîrşitul tuturor lucrurilor” sau “ziua cea mai tânără” este ziua judecăţii, în care soarta fiecăruia va fi decisă conform unei sentinţe divine. Sfîrşitul constituie începutul veşniciei. Ea ar trebui să fie echivalentul fericirii pure. Accesul la veşnicia binecuvîntată nu se poate face decît prin evaluarea comportamentului moral din timpul vieţii, comportament generat de raţiune.

Ideile raţiunii se limitează la condiţiile întrebuinţării lor practice, spune Kant, iar atunci când anumite principii te-au călăuzit toată viaţa, ele te vor urma şi după moarte.


Niciun comentariu: