luni, 23 mai 2011

Nietzsche: scrisori (1887 - 1889)




Friedrich Nietzsche, Dernières lettres (hiver 1887 - hiver 1889) - De la volonté de puissance à l'antichrist, traduction, présentation et notes par Yannick Souladié, Editions Manucius, 2011, 268p.

„De pe timpul de când îl am pe Zarathustra pe conştiinţă, sunt ca un animal încontinuu rănit. Rana rezidă în aceea că n-am primit nici un răspuns, nici cea mai mică adiere a vreunuia”, îi scrie Nietzsche lui Franz Overbeck, cu şase luni înainte de a-şi pierde minţile. E una dintre ultimele lui scrisori, dacă exceptăm bileţelele semnate Dionysos sau Crucificatul de după 3 ianuarie 1889 şi care sunt lipsite de orice sens.

I-a fost dat filosofului neînţeles de către contemporani şi greşit înţeles de către majoritatea urmaşilor să-şi trăiască ultimii ani nu doar apăsat de suferinţa de a nu i se răspunde, dar şi de neputinţa de a mai întreba el însuşi. Şi ce minte limpede avea încă, nu cu mulţi ani în urmă, doi sau trei, când îi scria unui recenzent care îl criticase aspru aceste rânduri savuroase, amestec de ironie şi autoironie: „Iată toată absurditatea situaţiei în care mă aflu: de zece ani dau naştere unor pure capodopere şi mi se cere, din cauza dumneavoastră, să mă scuz”.

Scrisorile dintre 1887 şi 1889 au fost inedite, în mare parte, până de curând, în Franţa şi în alte ţări.

Recenzia din Le Nouvel Observateur este disponibilă AICI.

2 comentarii:

rux ces spunea...

animalul ranit din orice scriitor (and filosof)! hmmm...

Valeriu Gherghel spunea...

Soricelul spanzurat:))