miercuri, 18 mai 2011

Est modus in rebus


Nimic nu e mai greu de definit decît raţionalitatea. Pentru a o face trebuie să fii deja raţional. În Interpretare şi suprainterpretare, Umberto Eco spune că nimic nu este mai controversat decît conceptul de raţiune. De altfel, de la Aristotel la Hegel, conceptul de raţiune s-a modificat. Termeni precum ratio, ragione, raison, reason, Vernunft, raţiune (în româneşte) şi-au schimbat conţinutul.

Dacă examinezi într-un dicţionar termenii care desemnează iraţionalul, o semnificaţie se detaşează de toate celelalte. Iraţional este ceea ce depăşeşte o limită, o măsură. Raţionalitatea înseamnă modus, echilibru, moderaţie, reţinere.

Ideea de echilibru şi măsură aminteşte cele două lucruri moştenite de europeni de la greci şi latini. Schema logică de raţionare, modus ponens (Daca A, atunci B, dar A, deci B) şi principiul etic exprimat de Horatiu în versul “est modus in rebus”: există o măsură în toate. Există limite, hotare, graniţe pe care trebuie să le respectăm. Dacă le trecem, dacă le încălcăm, intrăm în iraţional.

Modus ponens indică şi ireversibilitatera temporală. Dacă A s-a întîmplat, dacă Lazăr a murit, nimic nu poate face ca A să nu se fi întîmplat, ca Lazăr din Evanghelie să nu fi murit. Dacă a murit, a murit...


Un comentariu:

Gabriel spunea...

Lazăr a murit şi a fost înviat. Iar a murit( nu cred că mai trăieşte şi astăzi) şi asteaptă o nouă înviere. Da, până când?