duminică, 13 martie 2011

În ce limbă s-au înțeles Adam și Eva?


Am menţionat aiurea limba adamică şi i-am subliniat însuşirile (non-echivocitate, transparenţă cognitivă, desăvîrşire). În ce idiom s-au înţeles, totuşi, Adam, Eva, Dumnezeu, şarpele? Unii savanţi au argumentat că acest idiom originar a fost ebraica. Alţii venit cu propuneri interesante şi bizare: greaca, latina, araba, flamanda, franceza, germana, suedeza etc.

Să citim un fragment din lucrarea lui Maurice Olender Limbile Pardisului: “Dacă sfîntul Augustin (354 - 430) propovăduieşte, în De civitate dei, XVI: 11, 1), versiunea oficială a ebraicei ca ‘limbă omenească a originilor’, Antichitatea avea deja disidenţii ei faţă de cauza ebraică. Astfel Theodoret de Cyr (393 - 466) pariază pe siriacă împotriva ebraicei, iar Grigore de Nyssa (330 -394) afirmă cu tărie că această limbă [limba adamică] nu e cea mai veche. De altfel, precizează el, Dumnezeu nu este acel ‘dascăl de şcoală’, pe care ni-l închipuim învăţîndu-i alfabetul pe [Adam şi Eva]. Începînd din Renaştere, [disputa cu privire la] limbile Paradisului prosperă în toate părţile Europei”.

Olender spune că suedezul Andreas Kempe (1622-1689) a redactat o broşură de 47 de pagini, intitulată chiar Limbile Paradisului. În acest studiu, Andreas Kempe povesteşte (şi îl putem bănui de ironie) că ‘voluptuoasa Evă’ a cedat unui şarpe a cărui “seducţie diavolească împrumută cuvintele limbii franceze. Această poveste a păcatului originar se petrece într-o grădină unde, alături de şarpele francofon, Adam vorbeşte daneza, iar Dumnezeu suedeza”.

Şi G. W. Leibniz (1646-1716) a căutat să identifice limba adamică (sau limba originară). În Nouveaux essais sur l’entendement humain (1704), Leibniz prezintă într-o pagină celebră pe un erudit medic din Anvers, Jan Van Gorp (1518-1572), care “nu s-a înşelat prea mult pretinzînd că limba germanică, pe care el o numeşte cimbrică, are tot atîtea şi [chiar] mai multe urme arhaice decît ebraica însăşi”. În opinia lui G. W. Leibniz, limba vorbită de Adam şi Eva în Eden a fost, fără dubii, o limbă indo-europeană.

Dacă s-au făcut ipoteze extravagante în legătură cu limba adamică a originilor, putem să ne întrebăm foarte bine ce limbă vor vorbi preafericiţii în cer, după Judecata de Apoi. Care va fi limba eschatologică? Ebraica, greaca veche, latina, araba, germana sau o limbă cu totul nouă? Vom muri şi vom vedea… [V. G.]
Referinţe
Maurice Olender, Limbile Paradisului. Arieni şi semiţi: un cuplu providenţial, Bucureşti: Editura Nemira, 1999.

6 comentarii:

stefanik spunea...

Daca Dumnezeu e Atotstiutor, asta inseamna ca e si poliglot;)

rux ces spunea...

cam la acelasi lucru ma gandeam si eu...

Valeriu Gherghel spunea...

Dumnezeu nu e poliglot, cred.

rux ces spunea...

dar ar fi fain sa fie!

Valeriu Gherghel spunea...

Nu poate:))

gabi spunea...

eu cred ca nu s-au inteles nici atunci. Fiecare vorbea limba nepotrivita. Sarpele glasuia pe limba Evei. Eva vroia sa fie egala in drepturi cu barbatul asa ca vorbea limba adamica. Adam saracul, sasaia sub papucul nevestei care la moment dat a ricosat si a izbit un copac. De acolo a cazut un mar. Si asa a inceput lumea.