duminică, 20 februarie 2011

A poem should not mean but be


Poetul american Archibald Macleish a compus Ars poetica în ziua de 14 martie 1925. Poemul lui s-a tipărit un an mai tîrziu. Manuscrisul, fără ștersături, s-a păstrat. Ars poetica e frecvent citată pentru că ar prescrie un nou ideal poetic (poezia imagistă). Dar și pentru că ar anunța o literatură care nu mai poate fi interpretată. Versurile care încheie Ars poetica au devenit obsedante în hermeneutică: ”A poem should not mean / but be”. Vă propun, prin urmare, dragii mei hermeneuți, un exercițiu interpretativ. Cum ați comenta acest poem? [Valeriu Gherghel]

Archibald MacLeish: Ars poetica

A poem should be palpable and mute
As a globed fruit,

Dumb
As old medallions to the thumb,

Silent as the sleeve-worn stone
Of casement ledges where the moss has grown --

A poem should be wordless
As the flight of birds.

*

A poem should be motionless in time
As the moon climbs,

Leaving, as the moon releases
Twig by twig the night-entangled trees,

Leaving, as the moon behind the winter leaves,
Memory by memory the mind --

A poem should be motionless in time
As the moon climbs.

*

A poem should be equal to
Not true.

For all the history of grief
An empty doorway and a maple leaf.

For love
The leaning grasses and two lights above the sea --

A poem should not mean
But be.

5 comentarii:

Cătălin spunea...

Dacă îl comentăm, nu mai este ceea ce doreşte poetul...

silviacuore spunea...

Este un poem frumos şi sunt de acord cu poetul, poemul ar trebui doar să fie, să existe ca o entitate de sine stătătoare,dincolo de orice interpretare, ca un copac, de exemplu...Din păcate, chiar şi acest poem se pretează la interpretări.

ruxces spunea...

poemul poate uneori doar sa fie si atat!

Iulian spunea...

Există două puncte după versul ”A poem should be equal to”, ceea ce ambiguizează nițe cupletul respectiv:

”A poem should be equal to:
Not true.”

Cum înțelegeți asta? Mă gîndesc la două variante:
- poemul nu poate fi evaluat în termeni alethici, sau
- nu poate fi adevărat faptul că poemul ar fi (echivalent cu) ceva anume. Refrazat: It's not true that a poem should be equal to (something)

Cum ați înțeles legătura pe care MacLeish o face între ideea că poemul trebuie să fie ”motionless in time (...) leaving memory by memory the mind” & imaginea lunii care, urcînd progresiv, eliberează, ramură cu ramură, copacii încîlciți în noapte sau imaginea lunii ”din spatele iernii” (???) care părăsește scena?

Cum vă reprezentați scena aceasta a lunii care eliberează, ramură cu ramură, copacii încîlciți în noapte?

Ce înțelegeți atunci cînd MacLeish spune că poemul leaves ”memory by memory the mind”?

Cum adică ”motionless in time”?

De ce credeți că MacLeish menționează frunza de arțar ca metaforă a poeziei în momente de suferință?

Iulian spunea...

@Cătălin: analiza (-comentariu) nu e neapărat ceva rău, dacă aduce la lumină procesul compoziției unui poem.

@Silvia: Interesant e că MacLeish nu compară poemul cu un copac. Pare să își aleagă bine termenii de comparație.

Poate să apară ca un paradox sugestia că poemul trebuie să fie ”mute” ”dumb” ”silent” ”wordless” (sinonime toate patru).

Și totuși, MacLeish nu uită să adauge și ”palpable”, adică ceva foarte concret, material, capabil de a fi receptat(privit, gustat, etc.) de mulți (și, deci, în varii feluri).

Faptul că poemul trebuie să fie ”mut” nu înseamnă că el nu ”semnifică”.

Ba da, însă o face la modul auto-referențial (”prin ceea ce este el”, prin ceea ce arată ”de la sine” & ”prin sine”, prin propria performare), fără să fie nevoie să existe în manieră referențială (ca discurs despre ceva anume din afara sa).