luni, 21 februarie 2011

Dar fiinţa – ce este fiinţa? Este ea însăşi


Toată lumea ştie. Există multe entităţi (şi multe cuvinte) care nu se pot defini. Nu putem defini, de exemplu, cuvîntul “în”. Sau cuvîntul “pe”. Nu putem defini divinitatea (Principiul), care e - în opinia neo-platonicianului Plotin - “arrheton” (de nespus, indicibilă, inefabilă). Şi nu putem, în fine, defini fiinţa (Sein, être, Being). Nu e nicio problemă. Putem gîndi şi fără să definim riguros totul. Putem gîndi şi fără să definim fiinţa.

În Scrisoare despre umanism (1946), Martin Heidegger spune: “Dar fiinţa – ce este fiinţa? Este ea însăşi”. Avem de a face, în acest enunţ amuzant, cu o definiţie propriu-zisă a fiinţei? Nicidecum. Nu putem defini fiinţa. E logic imposibil.

De ce nu o putem defini a arătat într-un text luminos Blaise Pascal (1623-1662). Iată textul lui: “Sînt oameni care merg pînă la absurditatea de a explica un cuvînt prin cuvîntul însuşi. Ştiu pe unii care au definit lumina în felul următor: lumina este o mişcare luminară a corpurilor luminoase, ca şi cum s-ar putea înţelege cuvintele luminară şi luminoasă prin cel de lumină.

Nu poţi încerca să defineşti fiinţa (être) fără să cazi în aceeaşi absurditate. Căci nu poţi defini un cuvînt fără a începe prin este (c’est), fie că-l exprimi, fie că-l subînţelegi.

Deci pentru a defini fiinţa, ar trebui să spunem pur şi simplu este; şi astfel să întrebuinţăm în definiţie cuvîntul ce avem a defini. De aici vedem că sînt cuvinte cu neputinţă de definit” (Blaise Pascal, Cugetări, partea întîi, capitolul XIII: “Despre spritul geometriei”).

Nu este o tragedie să nu putem defini fiinţa. Dar e o tragedie să nu ştim ce este şi să spunem, de exemplu, că fiinţa este Dumnezeu. Nu e Dumnezeu. Dumnezeu e o fiinţare, fiinţarea supremă, summum ens, dar nu e fiinţa [V. G.]

N. A. René Magritte (1898 – 1967): Le Libérateur (1947)



4 comentarii:

Gabriel spunea...

Dar dacă fiinţarea supremă e tot una cu Fiinţa? Suprafiinţarea nu se încadrează normelor fiinţării. Noi nu putem vedea pădurea din cauza copacilor. Fiinţa ar putea fi padurea...fiinţările copacii?

Valeriu Gherghel spunea...

Nu-i chiar asa, Gabriel. Ar fi simplu daca padurea ar fi fiinta si copacii fiintarile. Dar padurea e tot o fiintare, ca si copacii. Fiinta nu e o fiintare.

Fiinta nu e nici fiintarea suprema. Am mai spus...

Gabriel spunea...

Aveţi dreptate: pădurea e tot o fiinţare şi ar fi prea simplu dacă nu ar fi aşa. Oare putem crede, totuşi, că nu zărim fiinţa din cauza noianului de fiinţări?

stefanik spunea...

N-o zarim pentru ca nu avem ochi si nici ochelari pentru ea.In schimb o putem masura, are 20 de km patrati!:))