joi, 9 decembrie 2010

Interpretarea: Richard Shusterman


În esteticile anglo-saxone problema interpretării este fundamentală. Filosoful Richard Shusterman (n. 1949) a elaborat o estetică pragmatistă. Shusterman înţelege interpretarea în opoziţie cu noţiunea prezentată de estetica analitică, dar şi cu noţiunea curentă în teoria deconstrucţionistă.

Richard Shusterman preia conceptul de semnificaţie de la Ludwig Wittgenstein. Interpretarea nu e un act de descoperire, ci de construcţie a semnificaţiei. Corectitudinea unei interpretări, validitatea ei ţin de înseşi regulile jocului interpretativ.

Schusterman acceptă că există o pluralitate de interpretări corecte pentru unul şi acelaşi text, pentru una şi aceeaşi operă de artă. În fond, atîta vreme cît aparțin unui anume joc de limbaj, interpretările chiar antinomice au o egală justificare.

Esteticianul american critică “universalismul hermeneutic” (Gadamer, Alexander Nehamas, Stanley Fish). El respinge teza că “a percepe, a citi, a înţelege sau a te comporta raţional înseamnă întotdeauna a interpreta”. Pentru a avea sens, noţiunea de interpretare are nevoie de o categorie de contrast: dacă orice act este unul interpretativ (hermeneutic), dacă orice este interpretare, termenul însuși nu mai are sens.

În opinia lui Richard Shusterman, categoria de contrast e înţelegerea imediată, non-interpretativă. Distincţia are mai degrabă un caracter funcţional decît ontologic. Există cazuri în care un enunţ pertinent e înţeles imediat fie prin simpla considerare a termenilor care îl compun, fie din contextul rostirii. Şi există cazuri în care această înţelegere imediată întîrzie. În acest moment, subiectul e nevoit să interpreteze*.

Interpretarea e joc (în sensul în care Wittgenstein a vorbit de jocuri de limbaj). Ea este corectă nu printr-o confruntare cu textul (cu opera de artă) sau cu intenţia autorului, ci prin raport cu popriile-i reguli (care sînt acelea ale jocului interpretativ).

Valeriu Gherghel


* Cf. Richard Shusterman, "Pragmatism and Criticism: A Response to Three Critics of Pragmatist Aesthetics", Journal of Speculative Philosophy, 16, 2002, p.32.

P. S.  În imagine: Monica Fagan, The Red Masque.

Niciun comentariu: