vineri, 26 noiembrie 2010

Dormea întors (3)


Pînă la Nicolae Manolescu (2004: 1, 14), nimeni nu a sesizat ambiguitatea definitivă a versului: “Dormea întors amorul meu de plumb”. Ambiguu este, de altfel, întregul poem care deschide volumul din 1916. Ne aflăm din capul locului în plină indeterminare semantică şi, mai ales, sintactică. În chip neaşteptat, de cele mai multe ori, fraza lirică se rupe:

“Dormeau adînc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmînt –
Stam singur în cavou… şi era vînt…
Şi scîrţîiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lîngă mort… şi era frig…
Şi-i atîrnau aripile de plumb.”

Nicolae Manolescu e uimit de “tăcerea care acoperă acest vers în toate exegezele”. Ea poate insinua neofitului deplina “transparenţă” a poeziei. Nu discuţi evidenţa. Totul e limpede: poetul se află într-un cavou şi priveşte, înfrigurat, trupul iubitei. Simplu…Atît de simplu încît versul “Dormea întors amorul meu de plumb” n-a ridicat nimănui dificultăţi: el “e citat laolaltă cu celelalte”, fără nicio notă explicativă.

Nicolae Manolescu conchide: “Cea mai elementară întrebare pe care s-ar fi cuvenit să şi-o pună un cititor grijuliu ar fi fost însă aceea referitoare la poziţia cel puţin ciudată a corpului iubitei moarte: (‘amorul meu de plumb’) cum adică ‘dormea întors’? Şi, imediat după asta, se cuvenea raportată inuzuala expresie la aceea uzuală: a dormi neîntors. Indiferent de ce se poate scoate din acest raport…, el trebuia conştientizat. În loc de asta, versul citat de mine n-a fost pur şi simplu văzut”, conchide criticul (2004: 1).

Referințe:
Manolescu, Nicolae, “Orbirea critică”, România literară, 37: 7 (2004), pp.1, 14.

N. A. Guido di Pietro, Ange en adoration (secolul XV).

2 comentarii:

Liviu spunea...

Abordarea critică în acest caz șubrezește valoarea poeziei.
Este neproductiv a pretinde acuratețe retorică unui poet ( în afara situației plauzibile în care lenea de a gîndi/simți este motrice), acuratețe opozabilă fundamental conceptului de ,,poezie''. În cazul dat poate mai simplă ar fi interpretarea ,, dormea (somn) întors´´.
Explicînd domnului critic semanticile probabile îi putem sugera și:
1. Somnul întoarcerii.
2. somnul altfel decît somnul ( se pare că era ,,somn de veci´´).
și încă altele.

Valeriu Gherghel spunea...

Mulțumim pentru comentariu, Liviu...