joi, 25 noiembrie 2010

Dormea întors (2)


Să recitim mai întâi poezia lui Bacovia. Aveți bunătatea...

“Dormeau adînc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmînt –
Stam singur în cavou… şi era vînt…
Şi scîrţîiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lîngă mort… şi era frig…
Şi-i atîrnau aripile de plumb.”

Claritatea unei astfel de poezii (la Plumb mă refer, firește) e o iluzie. Sintaxa poemului e adânc fracturată. Cui îi atârnă, de fapt, greoaiele aripi, în final? “Amorului de plumb” sau unei presupuse, funerare statui? Şi ce înseamnă a dormi întors? Vom stabili vreodată?

Ipoteze se pot, desigur, construi cu oarecare ingeniozitate. Certitudini, niciodată. Într-un eseu aniversar, poetul Ilie Constantin se întreabă: “ce vrea să spună întors? Nu e vorba de o iubită moartă, revenită în memorie, ci de o imagine emblematică a oricărei iubiri pierite. Ea seamănă cu o statuie de înger din cimitire, căreia îi atârnă aripile de plumb. Predomină impresia de greutate materială…”.

Ipoteza lui Ilie Constantin e că sintagma dormea întors se aplică acestei imagini emblematice. Totuși: imaginea însăși s-a întors (a revenit) în memoria poetului sau e vorba de un înger întors cu spatele, un înger privit din spate? Ilie Constantin nu precizează. Voi exclama așadar: ignoramus...

Referințe:
Constantin, Ilie, “Plumbul şi sufletul”, România literară, 39: 43 (2006): 10.

N. A. Imaginea reproduce un ulei de Jake Baddeley, Untitled.

2 comentarii:

Andruska spunea...

Eu ramin oricum indragostit de Bacovia. Nu vreau sa fac clasamente cu poeti romani, si stiu ca or fi poeti mai mesteri intr-ale cuvintului. Ramin insa cu prima mea iubire, la fel cum n-am sa ma despart (de exemplu) nicicind de Cioran.

Cătălin spunea...

Să încercăm să înţelegem epic? De ce oare? Unde ar mai fi loc pentru "corola de minuni"? Cu lama lui Occam s-ar putea să aflăm că era acolo o statuie cu spatele către poet...dar nu astă vrere a avut-o el; la fel ca la un haiku, după ce se stinge ultimul sunet rămâne poezia.