miercuri, 24 noiembrie 2010

Dormea întors (1)


Voi începe investigația printre criticii care s-au oprit la poezia lui Bacovia cu Dinu Flămînd. Poetul și criticul literar Dinu Flămînd găsește astfel că Plumb prezintă “un ciudat tablou morbid”. Poemul în cauză pare (şi este) o “simplă juxtapunere de enunţuri”, care “violentează” intenţionat gustul cititorului. E un tablou al “vidului”, al “pustiului total”.

În versurile din Plumb, George Bacovia “se înfăţişează cu o anumită inabilitate pe care el o transformă în ciudată virtuozitate. De ce amorul doarme întors, se va fi întrebat acelaşi cititor prezumtiv?”.

Și mai departe: “În spaţiul atât de sever delimitat al celor două strofe, un adverb ca acesta, gratuit şi destul de inexpresiv, putea fi evitat cu multiple şanse”. Adverbul întors - continuă Dinu Flămînd – produce mai presus de orice o impresie hilară. Cu toate acestea, atmosfera poeziei atenuează stridența termenului. Rămâne să ne întrebăm în ce măsură un adverb “inexpresiv” e “strident”.

Dinu Flămînd subliniază în continuare abilitatea lui George Bacovia de a transforma o slăbiciune într-o virtute: “acolo unde se ţes alianţele cuvintelor, ochiul vede munca anevoioasă a poetului, indeciziile, căderile de gust”. Pe ansamblu însă, la nivelul poeziei ca întreg, poetul triumfă.

Criticul Dinu Flămînd crede că folosirea cuvântului amor e o (altă) inabilitate a lui Bacovia: cuvântul amor e "unul fad, provenit dintr-un lexic lejer. În plină epocă de ridiculizare a franţuzismelor, acest poet pofund [e vorba desigur de Bacovia] utilizează fără umbră de suspiciune un cuvînt dintre cele mai şterse".

Mi se pare limpede însă că Bacovia nu percepea încă termenul amor ca fiind unul conotat negativ, nici ca fiind un termen șters, fad, sălciu, ironic. Nici nu era astfel în epoca lui (la 1900, să zicem). Termenul amor a devenit abia astăzi un cuvânt ridicol, folosit în enunțuri menite să producă amuzament. Nici Eminescu nu simțea altfel decât Bacovia, când întreba, perfect serios, ce e amorul?

În concluzie: Dinu Flămînd sesizeaza problema (ce semnificație are sintagma dormea întors?), dar consideră că toată dificultatea provine dintr-o inabilitate lexicală a poetului sau dintr-o simplă neglijență. Bacovia a folosit un cuvânt greșit, impropriu, inadecvat nu pentru că a vrut să creeze o problemă (exegetică), ci pentru că nu a putut s-o evite.

Referințe:
Flămînd, Dinu, Introducere în opera lui G. Bacovia, Bucureşti, Editura Minerva, 1979, 147p.

3 comentarii:

ioana baciu spunea...

cine este autorul acestei postari? :)

Gabriel spunea...

Greu de acceptat această interpretare ...flămândă! Nu corespunde cu stilul bacovian. Nu cred că poetul a trântit acest adjectiv, în strofă, doar aşa să-i răsară: rima, măsura...versul!

Valeriu Gherghel spunea...

Da, ipoteza lui Dinu Flamand e ca "intors" e un termen impropriu, ivit din neglijentza sau inabilitatea poetului.