duminică, 21 noiembrie 2010

Dante Alighieri și doctrina celor patru sensuri


Exegeții medievali considerau că textul sacru are patru sensuri: un sens literal, unul alegoric, un sens moral și, în fine, un sens anagogic. La sfârșitul Evului Mediu, doctrina acelor patru sensuri este exprimată foarte limpede de către Dante Alighieri într-o scrisoare despre care s-a spus că ar fi apocrifă.

Dacă epistola e apocrifă, comentatorii sunt, în schimb, cu toții de acord că doctrina hermeneutică a celor patru sensuri (semnificații) ale textului nu a fost deloc străină lui Dante Alighieri. Iată acest pasaj vestit și mult discutat din Scrisoarea a XIII-a, în traducertea lui Petru Creția:

“Pentru limpedea înţelegere a celor care sunt de spus, trebuie ştiut că înţelesul acestei opere nu este simplu, ci dimpotrivă, poate fi numit polysemos, adică cu mai multe înţelesuri. Într-adevăr, cel dintâi înţeles este cel care se dobândeşte prin literă. Şi primul se numeşte literal, iar al doilea alegoric; moral [al treilea înțeles] și anagogic [cel de-al patrulea]. Acest fel de tratare se poate vedea ca să fie mai limpede, în aceste versete: 'Cînd Israel a plecat din Egipt şi casa lui Iacob de la un neam păgân, Iudeea a ajuns să fie locul lui sfânt, iar Israel, stăpânirea lui'. Într-adevăr, dacă avem în vedere doar litera, ni se arată ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în vremea lui Moise; dacă [avem în vedere] alegoria, ni se arată mântuirea noastră săvârşită prin mijlocirea lui Christos; dacă [avem în vedere] înţelesul moral, ni se arată trecerea sufletului de la jalea şi suferinţa păcatului la starea de har; dacă [avem în vedere, în fine] pe cel anagogic, ni se arată ieşirea sufletului sfânt din robia stricăciunii de aici către libertatea slavei veşnice. Şi deşi aceste înţelesuri mistice au nume felurite, toate îndeobşte pot fi numite alegorice, deoarece sunt deosebite de cel literal sau istoric. Căci alegoria este numită aşa de la alleon din limba greacă, ceea ce în latină înseamnă altul sau deosebit.

După ce s-au văzut acestea, e limpede că îndoit trebuie să fie şi subiectul în jurul căruia se desfăşoară cele două înţelesuri. Şi de aceea subiectul acestei opere [Divina commedia] trebuie cercetat după cum e înţeles în litera sa, apoi subiectul după cum este gândit în chip alegoric. Subiectul întregii opere, înţeles numai literal, este starea sufletelor după moarte, privită în general. Într-adevăr, despre această stare şi în jurul ei se desfăşoară mersul întregii opere. Dacă însă opera este înţeleasă alegoric, subiectul ei este omul, care, după cum pe temeiul liberului arbitru a săvârşit binele sau răul, este supus la dreptatea răsplăţii sau a pedepsei” (“Scrisoarea a XIII-a către Can Grande”, în Dante, Opere minore, Bucureşti, Editura Univers, 1971, pp.745-746).

N. A. Desigur, Dante Alighieri nu trebuie confundat cu pictorul prerafaelit Dante Gabriel Rossetti (1828-1882). Din creația celui din urmă reproducem o pictoră intitulată Proserpine.

Niciun comentariu: