miercuri, 20 octombrie 2010

Când dispar îngerii


În Aventurile imaginii, Gilbert Durand, sprijinindu-se pe Henri Gouhier, unul dintre comentatorii cei mai prestigioși ai lui Descartes, spune că Evul Mediu se stinge în momentul în care dispar îngerii. Iar îngerii dispar când gândirea prin intermediul simbolurilor, gândirea mediată este înlocuită de gândirea directă. Filosoful care contribuie decisiv la această dispariție (a mediatorilor) este Descartes.

Îngerul e chiar “simbol al funcţiei simbolice însăşi”, care e aceea de a media, afirmă Durand. Simbolismul metafizic este acum, în vremea lui Descartes, complet epuizat. Odată cu simbolismul, îngerii înșiși se retrag. Sau sunt alungați. Gilbert Durand scrie “Aristotelismul medieval, cel ieşit din Averroes şi de la care se reclamă Siger de Brabant şi Ockham, este apologia ‘gîndirii directe’, opusă tuturor atracţiilor gîndirii indirecte”.

Şi încă un citat (ultimul, astăzi!): “Această alunecare către lumea realismului perceptiv, în care expresionismul – chiar senzualismul – înlocuieşte evocarea simbolică, este foarte vizibilă în trecerea de la arta romanică la arta gotică. Primăvara romană a văzut cum înfloreşte o iconografie simbolică moştenită de la Orient, dar această primăvară a fost foarte scurtă faţă de cele trei secole de artă ‘occidentală’, artă numită gotică. Arta romanică este o artă ‘indirectă’, în întregime de evocare simbolică, faţă de arta gotică atît de ‘directă’”.

Referințe:
Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginaţia simbolică. Imaginarul, Bucureşti: Nemira, 1999.

N. A. Salvador Dali, ilustrație la Purgatoriul lui Dante. Un înger?

Un comentariu:

ruxces spunea...

strict interesata de povestile filosofice despre angeli :)