duminică, 10 octombrie 2010

Butoiul lui Arhimede și amanta lui Alfred Nobel


Resimt ca pe o indecenţă faptul că nu m-au atras aproape deloc, la juneţe, ştiinţele. Ştiinţele exacte! Nu sînt singurul, probabil. Cei mai mulţi dintre noi avem numai cunoştinţe foarte vagi de biologie, de matematică, de fizică sau de chimie. La şcoală am primit, cu toţii, fără deosebire de rasă, sex sau religie, mai degrabă note proaste la aceste materii. Iar astăzi e prea tîrziu pentru a mai acoperi ignoranţa.

Putem povesti cel mult cîteva legende, cîteva mituri despre ştiinţe şi personalităţile care le-au ilustrat de-a lungul vremii, de la Arhimede la ursuzul Newton sau la exuberantul Einstein. E păcat! Şi tocmai de aceea va recomand cu insistenţă o carte pe care am cumpărat-o acum cîteva luni, dar pe care n-am citit-o decît acum, pentru a scrie despre ea pe blog. Mă refer, de această dată, la cartea redactată de Sven Ortoli (doctor în fizica solidelor) şi Nicolas Witkowski (fizician şi publicist), intitulată Butoiul lui Arhimede (Bucureşti, Editura Nemira, 2006, 183p.).

Autorii îşi propun să prezinte o seamă de mituri „ştiinţifice” şi să arate, în acelaşi timp, lipsa lor de temei. Imaginarul legat de ştiinţe e pe cît de luxuriant, tot pe atîta de ipotetic şi subred. Nu prezintă, aşadar, nici o siguranţă. Voi da cîteva exemple dintr-o sută.

Toată lumea a auzit de “mărul lui Newton”, fructul care i-ar fi revelat savantului, într-o străfulgerare, enigma gravitaţiei universale. S-a vorbit atît de mult despre acest măr legendar încît a devenit Fructul prin excelenţă, Fructul paradigmatic, din care au muşcat cu lăcomie, pre cînd se aflau goi-goluţi în grădinile Edenului, Adam şi Eva. Ei bine, acest măr proverbial şi revelatoriu nu a existat îndeaievea. El e numai o “invenţie” de senectute a lui Newton, o poveste de adormit biografii. Vorba autorilor: “Newton nu a văzut mărul căzînd decît în 1726, în ajunul morţii, iar anecdota situează evenimentul (marii descoperiri) în 1666”. Newton a fost, că veni vorba, un mare mincinos. Altfel s-au petrecut în realitate lucrurile. Fără pomi roditori şi fără vreo iniţiativă subită a “roadelor pămîntului”.

Dar “numărul de aur” al frumuseţii eterne, numărul lui Matila Ghyka, credeţi că are mai mult temei? Nici vorbă! E şi acesta o fantezie, o gogoriţă de impresionat spiritele mai “senzitive”, cum se spunea pe vremuri despre poeţi. Frumosul nu se sprijină pe 1 plus radical din 5 supra 2 (de unde rezultă 1, 618034…). Frumosul artistic (ca şi cel feminin) rămîn(e), în pofida oricărei aritmetici, imposibil de definit. Nasul Cleopatrei nu exprimă proporţiile presupuse de acest mistic număr, inutil şi lipsit de orice semnificaţie estetică. Iubirea, în schimb, nu cunoaşte legi şi nici nu se pleacă în faţa vreunui pretins “număr de aur”.

Dar despre “amanta lui Alfred Nobel” (care, pînă una alta, nu a existat!) ştiţi ceva? Dar despre “şarpele lui Kekulé”? Dar despre “pisica lui Schrödinger”?

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre mobilierul, flora şi fauna ştiinţelor exacte, despre creierul lui Einstein şi chipul lui Frankenstein, despre fluturele lui Lorenz şi demonul lui Maxwell, despre tabelul lui Mendeleev şi vaporul diavolului, vă fac invitaţia de a cumpăra de îndată (costă numai 14 leuţi!) acest volum foarte amuzant şi instructiv. Nu veţi deveni, cu siguranţă, nişte savanţi împătimiţi. Nu veţi lua premiul Nobel pentru științe. Dar vă veţi procura cu maximă certitudine cîteva ceasuri de desfătare. Nu e puţin lucru…

Valeriu Gherghel

N. A. În imagine, Remedios Varo Uranga (1908-1963), El encuentro (1962).

8 comentarii:

ruxces spunea...

draga Valeriu va propun sa scriem impreuna (in gand) o cartulie numita "cainele lui Mozart"...

Dragos Mirsanu spunea...

Excelent!

Valeriu Gherghel spunea...

Sa scrie, sa scriem, draga Ruxandra. De ce nu?

ruxces spunea...

se cuvine atunci sa meditez in vis vreo luna de zile asupra chestiunii, astfel incat sa fiu pregatita si petnru meditatul lucid...

Valeriu Gherghel spunea...

Ar trebui sa ne gandim si la un volum secund. Nu?

ruxces spunea...

tertium non datur!? - :)

Hendrix spunea...

atat snobism si infantilism n-am mai vazut decat pe blogul asta.

Valeriu Gherghel spunea...

Un comentariu până la urmă corect!