luni, 27 septembrie 2010

Se uită drept la mine…


Îmi place, dintotdeauna mi-a plăcut Rilke. Numele complet al poetului german a fost René Karl Wilhelm Johann Josef Maria Rilke. A trăit între 1875 și 1926. A murit de leucemie, deși legenda pretinde că a murit după ce s-a înțepat cu spinul unui trandafir.

Reproduc în traducere una din poeziile sale:

"Cine plânge-acum în lumea mare,
fără rost plânge-n lumea mare,
pe mine ma plânge.

Cine râde-acum în noaptea mare,
fără rost râde-n noaptea mare,
de mine râde.

Cine merge-acum în lumea mare,
fără rost merge-n lumea mare,
spre mine merge.

Cine moare-acum în lumea mare,
fără rost în lumea mare moare:
se uita drept la mine".

O neînsemnată remarcă exegetică: în ultima strofă, aș fi preferat, în loc de "lume", termenul din strofa a doua: "noapte". Pentru simetrie. Fiindca poezia e compusă după simetrii și corespondențe savante, deși pare extrem de simplă.

Titlul poeziei însă nu-mi place: e Ceas solemn. Îmi aduce aminte de Ion Barbu cu Din ceas dedus... Unul dintre versuri mi se pare tautologic: "fără rost moare". Dar când a murit cineva cu rost? Și a avut vreodată moartea vreun rost?

N. A. Imaginea reproduce o vanitate pictată de artistul olandez Jan Sanders van Hemessen (sec. XV).


3 comentarii:

Athina Gheorghiu spunea...

Singurul rost al mortii este acela de a ne da sansa sa inviem unei lumi noi, mai bune.
Si da, Rilke e de geniu, germana fiind o limba ce iti permite frumoase adancimi sufletesti si de gandire.

ruxces spunea...

... eu stiam ca trandafirul s-a intepat cu rilke, de aici paradoxul!

von B spunea...

Problema acestei poezii este traducerea proasta. Rilke nu suna bine in romana si nu transmite mesajul originar, de aici si confuziile cu privire la text.