sâmbătă, 18 septembrie 2010

Principiul amânării


Există oare, în zoologie, un viețuitor dispus să amâne o plăcere, o voluptate, un frison, o suferință chiar? Cineva a răspuns în chipul următor: dintre toate viețuitoarele, numai omul este capabil de această ispravă. Omul se poate defini, așadar, drept ființa care amână. Să examinăm această definiție...

Așa este oare? Am aflat cândva, dintr-o lectură întâmplătoare că exista o definiție care echivalează omul cu "animalul amânător" (am găsit-o într-o carte de psihologie socială). Nu știu precis care filosof a propus definiția (am nevoie, prin urmare, de ajutorul Dvs.). Aș observa un fapt precis, totuși: definiția în cauză nu e câtuși de puțin corectă.

Am aflat (tot dintr-o carte, dar de etologie) ca există maimuțe care amâna (de-o pildă, să mănânce o banană), exista și lei care nu atacă dintr-o dată prada, ci, mai întâi, îi dau târcoale și o obosesc (putem vedea acest fapt obișnuit în emisiunile de pe Animal Planet)... Deci: omul nu este singura ființă din univers dispusă (și în stare) să amâne. Și pentru acest motiv definiția cu pricina este deficientă.
Mai mult: există numeroase lucruri și fapte care se cuvin amânate și la fel de multe care nu se cuvin deloc amânate. Fiecare dintre noi poate identifica ușor lucruri din prima categorie și lucruri dintr-a doua.

Asa încât: definiția cu amânarea e măcar parțială (dacă nu complet eronată). Firește, nu totul merită cugetat și amânat. Dacă amâni și cugeți, nu mai faci mare lucru. Iar lângă tine, omul poate să moară. Dar nici pura instinctualitate nu e infailibilă. Și ea poate greși. Pesemne, doar îngerii sunt niște făpturi curat instinctuale, care nu greșesc. Omul, nu. Dar asta fiindcă îngerii (din câte am citit) fac din instinct, prin program, carevasăzică, binele.

În rest, nu mă pricep deloc la îngeri. Nici măcar la îngerii păzitori.

V. G.

N. A. Imaginea reproduce un ulei realizat de Aurore Poret, intitulat L'ange gardien.

9 comentarii:

ioana spunea...

Faptul de a amana se poate conforma unor multiple motivatii:lenea, luarea in considerare a unui moment viitor, prielnic, prea lunga zabovire asupra posibilitatilor de a faptui sau asupra masurii in care trebuie si se poate faptui, disponibilitatea de a cugeta sau reflecta in dauna capacitatii de a actiona, predispozitia spre perfectiune etc. Amanarea apare si atunci cand convingerea abandoneaza firescul cu care s-a impus; in acest caz amanarea se confunda cu sovaiala, nehotararea care ne incremeneste in proiect. Amanarea poate fi in acelasi timp ceva bun: indeplinirea unor idealuri SE CERE amanata tocmai pentru a nu provoca destinul la un sfarsit al omenirii :)

ioana spunea...

Amanarea e aparenta de libertate la indemana oricui in conditiile insuficientei oricarei ratiuni;in cazul ingerilor e vorba de o "ratiune perfecta" si nu despre instinct.iar in cazul animalelor e exclusa constiinta evaluatoare si orice forma de reflexivitate care sa faca posibila amanarea

Gabriel spunea...

În studiul "Definiţia omului" Mihai Ralea spunea: "...omul e animalul care-şi poate amâna sau opri reacţiunile..." Consider amânarea ca fiind, în principal, o formă de cenzură voită şi mai puţin un semn al ezitării. Autocenzură în maniera Violetei Zamfirescu: " N-am vrut să-mi împlinesc destinul/ Biciuind-ul cu harapnic de dor."

ruxces spunea...

omul ca fiinta amanatoare suna incitant, dar cam ... depresiv!

Valeriu Gherghel spunea...

Da Mihai Ralea ofera aceasta definitie. Multumim lui Gabriel pentru precizare. E limpede ca definitia e doar interesanta, nu si corecta. Desi ma gandesc ca si Ioana are dreptatea ei. Amanarea trebuie in chip necesar deliberata.

Pentru Ruxandra: exista si Sfantul Asteapta. Dar acest sfant e, probabil, patronul depresiilor si melancoliilor.

ruxces spunea...

uh, am uitat de sfantul asteapta, dar e la obiect reamintirea lui blogareatza!

discipulussimplex spunea...

Interesant.
Eliminand din discutie "neputinta", observ ca exista o amanare datorata vointei (la om) si o amanare/renuntare datorata antrenamentului (care e supunerea unor animale la vointa omului).

Oare un animal salbatic ar pune de-o parte hrana cata vreme nu e la acel moment saturat pe deplin?

Pe de alta parte, un animal domestic ar putea fi convins temporar sa nu manance ceva daca i se da altceva in loc. El amana, as zice, in acest caz...

Aurore spunea...

Hi,could you please tell me please what is your language? I'd like to translate for understanding the explication about this painting. Thanks.

administrator spunea...

The blog is written in romanian. It does not say much about the painting, however. It's rather the other way around, the painting is used to ilustrate the entry.