vineri, 17 septembrie 2010

Peter Ackroyd și arta non-lecturii


Răsfoiesc, iată, un număr mai vechi din Romania literară (din iunie 2006) și citesc o discuție cu prolificul prozator englez Peter Ackroyd.

Numele îmi era, desigur, cunoscut, dar nu citisem nimic de el. Pâna la acest dialog. Ackroyd a scris o mulțime de romane și biografii: despre Shakespeare, despre Dickens, despre Blake, despre Chaucer, despre Chesterton etc.

Și ce mărturiseste, sărmanul autor? Că nu mai citește de mult din simpla și pura voluptate a lecturii. Citește cu creionul în mână, cu note, de nevoie, ca să-și redacteze cărțile. Și nu scrie puțin. Dar recunoaște că nu a mai citit un roman (scris de alții) de zece ani!

E cinstit, omul nostru? Sau minte? Cred că este foarte cinstit. Și cît se poate de cinic. Peter Ackroyd scrie neobosit, câte două cărți pe an, dar pe alții nu-i citește! Nu-l interesează deloc ce scriu ceilalți
!

Mi-a plăcut, în schimb, "teoria" lui, a lecturii (el zice că nu are și nu crede în teorii). Citez, deci: "Orice abordare interpretativă este permisă, nu există legi în privința lecturii... Orice lectură e bună câtă vreme sunt citit de ceilalți".

Egoism specific! Se înțelege că nu simt pic de simpatie pentru harnicul, prolificul Peter Ackroyd.

Valeriu Gherghel

N. A. Reproducem o imagine (dupa Van Eyck) cu sfântul Ieronim citind.

Niciun comentariu: