duminică, 29 august 2010

Protreptikos


După cum se știe foarte bine, Aristotel a scris enorm, dar numai o parte din opera lui s-a păstrat. Savanții au încercat sa reconstituie conținutul unora dintre lucrările pierdute după citatele oferite de autorii din Antichitate, care le-au avut efectiv sub ochi. Pe baza acestor citate, specialiștii au oferit, de exemplu, o versiune ipotetică a manualului aristotelic Protreptikos (Îndemn la, îndrumare în filosofie).

Se pare că acest manual a fost transcris aproape în totalitate de neo-platonicianul Iamblichos într-o lucrare intitulată identic: Protreptikos. În Antichitatea târzie, problema proprietății intelectuale se punea cu totul altfel decât în zilele noastre. Nu existau semnele citării și autorii copiau pur și simplu în propriile lor cărți tot ceea ce-i interesa, fără a numi autorul folosit. Așa a procedat, se pare, și Iamblichos.

Dar despre ce este vorba în Protreptikos? Care a fost intenția lui Aristotel (și mai târziu a lui Iamblichos)? Aristotel a dedicat acest manual regelui Themison. Lucrarea lui e un argument că filosofia (în calitate de contemplare) constituie singura activitate demnă de un om, activitatea care îl apropie pe om de condiția divinității.

Dar poate fi omul asemenea Zeului? Poate, răspunde Aristotel, întrucât intelectul însuși este divin. Există, prin urmare, o înrudire între om și divinitate. În Protreptikos, Aristotel scrie: “Căci intelectul este zeul din noi [cum va fi spus unul dintre aceştia: Hermotimos sau Anaxagoras] şi Viaţa celor muritori are parte de ceva divin. Trebuie aşadar fie să filosofăm, fie să spunem adio vieţii şi să plecăm de aici, de vreme ce toate celelalte nu par a fi decât lucruri fără rost, nenumărate şi deşarte cum sunt”.

Istoria reconstituirii manualului aristotelic a fost prezentată, în 2002, într-un studiu foarte doct, de profesorii D. S. Hutchinson și Monte Ransome Johnson, ca introducere la o nouă ediție a acestei lucrări. O parte din argumentele celor doi cercetători poate fi consultată AICI.

V. G.

N. A. In imagine: Jake Baddeley, Meta (2004).

Niciun comentariu: