duminică, 8 august 2010

Din nou despre ideea de carte totală


Idealul occidental pare a fi fost dintotdeauna realizarea unei cărţi totale, care ar rezuma şi ar ordona întregul volum al cunoştinţelor. E vorba, desigur, de o enciclopedie. O astfel de carte ar abrevia toate celelalte cărţi şi ar preţui cît o bibliotecă.

Au încercat să realizeze pe rând: Plinius, Cassiodor, Isidor din Sevilla, Rhabanus Maurus, Honorius Augustodunensis, Vincent de Beauvais şi, printre ultimii, Diderot şi D’Alembert.

Se spune că în mult discutatul vis din noiembrie 1619, Descartes a visat o enciclopedie. În viziunea lui Descartes, enciclopedia ar fi cuprins relaţiile sistematice dintre ştiinţe, întreaga cunoaştere, aşa cum se află în intelectul lui Dumnezeu. La rândul lui, Leibniz a imaginat o lucrare enciclopedică în limbaj simbolic, care ar fi rezumat întreaga cunoaştere: era ar fi fost, astfel, un “breviar al gândirii”.

Cum vedem, idealul de a aduna întreaga cunoaştere părea perfect posibil în vremea lui Descartes şi Leibniz. Credinţa lor era aceea că ştiinţa şi cunoştinţele nu sunt perisabile. Pentru Descartes sau Leibniz, enciclopedia e un depozit de adevăruri eterne, o summa a adevărurilor necesare, imuabile. Această idee fusese deja exprimată de Cassiodorus (480-575), la sfârşitul Antichităţii.

Conceptul de carte totală şi definitivă va fi pus în cauză în mod serios de Francis Bacon. În opinia lui, cunoştinţele sunt descoperiri (prin inducţie), nu recunoașteri. Metoda empirică ia locul reminiscenţei.

N. A. Pentru a însoți această notă, reproducem o imagine (Mandragora) din tratatul medieval Tacuinum sanitatis.

Un comentariu:

sauribalic spunea...

şi mai greu de scris ar fi o broşurică, în locul Enciclopediei:)