miercuri, 16 iunie 2010

Parfumul de gladiole şi tipologia semnelor


Charles Sanders Peirce (1839–1914) împarte semnele în trei varietăţi. El vorbeşte, mai întîi, de semne iconice (între icon şi obiect e o relaţie de asemănare).

În cadrul semnelor iconice, filosoful american distinge: imagini (portretul Giocondei, fotografia Papei Benedict, parfumul de gladiole folosit de cutare actriţă americană, pentru a-şi înnebuni fanii etc.), diagrame (grafurile matematice) şi metafore (“amurgul vieţii” pentru bătrâneţe).

În al doilea rînd, Peirce discută semnele indexicale (aflate într-o relaţie de contiguitate cu obiectul desemnat). În această specie ar intra, să zicem: amprentele, urmele, simptomele medicale etc.

În fine, în a treia categorie, Peirce introduce simbolurile (în sensul cel mai larg al termenului: atât simbolurile de ordin poetic (crucea, crinul ca sugestie a inocenţei), cât şi semnele lingvistice, fără conotaţii simbolice (cuvintele “triunghi”, “spre”, “peste”, “la”, “John”).

Simbolul e un semn convenţional. Trihotomia semnelor propusă de filosoful american a jucat un rol decisiv în filosofia limbajului. Cu toate acestea, clasificarea semnelor propusă de Peirce rămîne evident incompletă.

Thomas A. Sebeok (2002: vezi lucrarea citată la referinţe) crede că o clasificare mai potrivită ar fi una hexadică; ea ar cuprinde următoarele tipuri de semne:
(a) semnalul (pocnetul pistolului într-o cursă atletică, sunetul clopotului din turla unei biserici),
(b) simptomul (tensiunea arterială, paloarea, temperatura etc.),
(c) iconul (Gioconda, harta geografică, globul),
(d) indexul, indicele (urma, amprenta etc.),
(e) simbolul (crucea etc.),
(f) numele (Veronica).

Referinţe:
Sebeok, Thomas A., Semnele: O introducere în semiotică, Bucureşti: Humanitas, 2002.

N. A. Reproducem în imaginea care introduce această notă un tablou realizat de Wolfgang Lettl (1919-2008). Tabloul este intitulat Die Esel.

Niciun comentariu: