sâmbătă, 1 mai 2010

O enigmă: Prometeu


Una dintre abilităţile lui Franz Kafka (1883-1924) a fost aceea de a rescrie, în cheie ironică, o seamă de mituri venerabile. A reconsiderat astfel figura lui Poseidon, a rescris povestea lui Don Quijote, a repovestit legenda turnului Babel, a reluat cronnica despre ridicarea zidului chinezesc etc. Din acest catalog al rescrierilor nu putea lipsi Prometeu.

Iată o traducere a parabolei cu acest titlu:

Prometeu

Patru legende relatează istoria lui Prometeu: după ceaq dintâi, deoarece i-a trădat pe zei pentru oameni, titanul a fost înlănţuit în Caucaz; divinii au trimis vulturi să-i sfâşie ficatul, care se refăcea mereu.

După cea de-a doua, copleşit de durere, Prometeu a pătruns tot mai adânc în stâncă, retrăgându-se din faţa pliscurilor care-l loveau mereu, până se făcu una cu piatra.

După a treia, în decursul miilor de ani, trădarea lui a fost uitată, zeii au uitat de ea, vulturii, el însuşi.

După cea de-a patra, s-au plictisit cu toţii de ceea ce s-a întâmplat inutil. Zeii au fost cuprinşi de osteneală, vulturii la fel, rana s-a închis ea însăşi ostenită.

A rămas enigmaticul munte de piatră. – Legenda încearcă să explice ceea ce nu poate fi explicat. Şi pentru că s-a ivit pe un temei veridic, trebuie să sfârşească din nou în inexplicabil.

În româneşte de Valeriu Gherghel


N. A. În imagine, Parcele lui Gustave Moreau (1826-1898)

Niciun comentariu: