joi, 22 aprilie 2010

Titluri, cuvinte şi alte lucruri interminabile


Voi consemna în această notă o seamă de fapte curioase şi amuzante. Voi aminti, aşadar, cuvinte şi titluri, tratate filosofice, piese de teatru şi poezii, în greaca veche, în latina medievală şi, last but not least, în limba română. Criteriul urmat în acest catalog a fost unul singur: lungimea titlurilor şi cuvintelor, îndrăzneala dimensiunii.

În comedia Ἐκκλησιάζουσαι (Adunarea femeilor), Aristofan propune următorul cuvânt uriaş, care în greceşte are 171 de litere. Iată o transliterare a acestui termen care ar denumi o mâncare (desigur, inexistentă, un amestec fabulos de cărnuri, sosuri şi condimente): Lopadotemachoselachogaleokranioleipsanodrimhypotrimmatosilphioparaomelitokatakechymenokichlepikossyphophattoperisteralektryonoptekephalliokigklopeleiolagoiosiraiobaphetraganopterygon.


Şi magistrul François Rabelais a inventat un cuvânt fără sfârşit pentru a intitula o carte imaginară, pe care ar fi studiat-o minuţios uriaşul Pantagruel în biblioteca mănăstirii Saint-Voctor. Titlul pseudo-latinesc al cărţii e, se înţelege, pe măsura uriaşului: Antipericatamentanaparbeugedamphibricationes. Cuvântul s-ar traduce, în mod foarte aproximativ, prin Discuţii pe felurite subiecte purtate de călugări de nimic.

La rândul lui, William Shakespeare, în Zadarnicele chinuri ale dragostei, a propus un termen uriaş, preluat, recent, de poetul Şerban Foarţă ca titlu al unui volum din 2004: Honorificabilitudinitatibus.

Dacă tot i-am menţionat pe poeţi, aş nota titlul unui vestit poem compus de Mihai Ursachi: Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea Pelican. În chip firesc, poemul e mult mai scurt decât titlul şi sună în chipul următor: „Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic”.

În fine, un titlu destul de ramificat a pus şi Valeriu Gherghel cărţii sale (apărută la Polirom în 2006): Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri şi autofricţiuni exegetice.

Valeriu Gherghel

P. S. Nu aş putea părăsi această însemnare fără a menţiona titlul unei lucrări semnate de savantul elveţian Conrad Gessner (1516-1565). Iată acest nesfârşit titlu: Bibliotheca universalis, sive Catalogus omnium scriptorum locupletissimus, in tribus linguis, latina, graeca, & hebraica: extantium & non extantium, ueterum & recentiorum in hunc usque diem, doctorum & indoctorum, publicatorum & in bibliothecis latentium. Opus nouum, & non bibliothecis tantum publicis priuatisue instituendis necessarium, sed studiosis omnibus cuiuscunque artis aut scientiae ad studia melius formanda utilissimum.

N. A. În imagine: William Blake, Ancient of Days.

2 comentarii:

ruxces spunea...

fain!
si un secret - exista o carte (autohtona) inca in manuscris al carei titlu are 35 de cuvinte!

Valeriu Gherghel spunea...

Pai, atunci sa respectam secretul.