joi, 15 aprilie 2010

Fabula şoricelului şi a pisicii


Pe lângă cele trei romane care au renovat proza secolului XX (America, Procesul şi Castelul), Franz Kafka (1883-1924) a scris povestiri, parabole, apologuri, fabule. În nota de faţă, mi-am propus să traduc textul intitulat Kleine Fabel (Fabula micuţă).

Iată versiunea românească: “Ah, făcu şoricelul, pe zi ce trece lumea devine tot mai strâmtă. La început, era atât de largă încât mi-era teamă, alergam într-una şi răsuflam uşurat când, în sfârşit, observam în depărtare ziduri de-o parte şi alta; însă aceste ziduri lungi goneau şi ele unele spre altele, aşa de repede că în clipa de faţă mă aflu în cea din urmă încăpere şi colo în colţ stă capcana spre care mă îndrept. N-ai decât să schimbi direcţia, spuse pisica şi-l mâncă”.

Putem descifra în fabula kafkiană o lecţie utilă despre fatalitate.

V. G.

N. A. În imagine: Veronique Coulon, La souris (2007).

3 comentarii:

ruxces spunea...

soricelul acesta kafkian este inrudit cu minunatul soricel din "Spuma zilelor" de Boris Vian, care se sinucide ingenios si tulburator, spre deliciul si in acelasi timp tristetea cititorului!

Valeriu Gherghel spunea...

Primul soricel e un soricel torturat de libertate. Al doilea soricel, in schimb, profita de toate atuurile libertatii.

ruxces spunea...

... dar ultimul este mai simpatic si mai atingator pe/la inima!