vineri, 26 martie 2010

Necronomicon


Se învaţă la cursul de istoria filosofiei, dacă rămâne timp, câteva rudimente despre ciudata onto-teologie buddhistă şi despre faptul precis că termenul nirvana nu poate fi echivalat în româneşte. Se învaţă, de asemenea, succint, cîte ceva despre Cartea tibetană a morţilor, care vorbeşte despre un infern al sufletelor. Am să spun aici câteva cuvinte şi despre o carte intitulată Necronomicon (Al Azif).

Unii autori pretind chiar că această carte există. Printre aceştia se află, aş menţiona, şi prozatorul H. P. Lovecraft. Titlul cărţii, scrie undeva Lovecraft, poate fi tradus în multe chipuri: „O înfăţişare a legilor morţii”, sau „Cartea numelor celor morţi”, sau „Cartea legilor morţii (sau morţilor)”, sau, în sfârşit, „Ştiutorul legilor morţii”. Necronomicon vine, cu siguranţă, de la cuvintele greceşti nekros – νεκρός (moarte), nomos - νόμος (lege), eikon – εικών (imagine).

S. T. Joshi contestă etimologia lui H. P. Lovecraft (ar fi cu totul fantezistă) şi declară că Necronomicon înseamnă, în realitate, „Cartea care consideră (sau clasifică) morţii”. Oricum, o asemenea clasificare nu este cu putinţă. Cei care au murit formează un infinit actual (lucru bănuit şi de Aristotel), iar infinitul, afirmă logicienii, nu poate fi nici orânduit, nici clasificat, nici numărat.

Acelaşi H. P. Lovecraft susţine că Necronomicon a fost compus, în oraşul Damasc, de către un poet arab, Abdul Alhazred, poet care nu era în toate minţile şi care a vieţuit pe la anul 700 de la Iisus Christos. Pe la anul 950, tratatul a fost tradus în greceşte de către învăţatul Theodoros Philetas din Constantinopole. Din păcate, patriarhul Mihail a poruncit arderea acestei versiuni.

În limba latină, Necronomicon a fost tradus de către Olaus Wormius. Se presupune că exemplare din această carte s-ar afla atât la British Muzeum, cât şi în Bibliothèque Nationale din Paris. Al Azif (sau Necronomicon) descrie minuţios grozăviile lumii de dincolo. Ceea ce e uimitor este că o carte imaginată de un poet smintit a sfârşit prin a deveni o carte despre o realitate indiscutabilă.

N. A. Imaginea reproduce o lucrare a pictorului rus Michael Cheval (n.1966). Tabloul se intitulează Nocturne of Delicate Scents (1996).

3 comentarii:

ruxces spunea...

se vede treaba ca poetii smintiti folosesc si ei la ceva!

Valeriu Gherghel spunea...

Poetii smintiti au fost dintotdeauna foarte utili umanitatzii. Ei sint in stare sa modifice universul sau sa-l anihileze.

Precizez, totusi, ca Necronomicon este o carte care nu exista. Si nici poetul cel smintit nu a existat indeaievea. E o creatzie a lui H. P. Lovecraft.

Nu va lasatzi pacalitzi!

ruxces spunea...

tocmai de aceea am si scris ceea ce am scris (sic!)!