duminică, 14 martie 2010

Lista lui Dantzig


Cartea lui Charles Dantzig, Encyclopédie capricieuse du tout et du rien, este o culegere de liste, o înşiruire de liste şi chiar o listă de liste. Ea aduce aminte de lucrările intitulate (la sfârşitul Antichităţii) Nopţi attice, Florilegia, Silvae sau Stromate. Lucrarea a fost caracterizată ca fiind un “monstru” (din pricina dimensiunilor, probabil).

La apariţia ei, în ianuarie 2009, cronicarii literari francezi nu au ştiut unde să o clasifice. Autorul scrie: “Liste de cumpărături, liste de calcule, listă de metrese sau de amanţi… Toată lumea face liste”. Putem adăuga listele negre, listele de aşteptare, lista lui Manolescu. Charles Dantzig duce la limită acest procedeu retoric (enumerarea), pe care îl comentează şi Umberto Eco, în Vertigo: Lista infinită.

Cînd e foarte concisă, lista devine o maximă. Astfel, lista scurtă (restrânsă) a viciului cuprionde un singur rând: “Viciul place fiindcă este ceva care se adaugă”. Alte liste amuzante: lista omului în general, lista indivizilor celor mai ridiculi pentru modul în care se îmbracă, lista motivelor de a ridica o statuie inventatorului piscinelor, lista locurilor de perdiţie, lista celor care au făcut bine că nu s-au născut...

Reuşita cărţii, consideră cronicarii, vine din întâlnirea paradoxală dintre spiritul enciclopedic (care vrea să pună în ordine realitatea, dar şi realitate în ordine) şi arbitrar, capriciu, întîmplător (care e unic şi nu poate fi clasat). Autorul are şi umor, de exemplu atunci când compune o listă de dacă: “Dacă aş fi Mike Tyson, mi-aş căuta refugiul în dantelele damelor”.

Totuşi, afirmaţia unui recenzent că această carte “monstruoasă”, Enciclopedia capricioasă a totului şi nimicului, şi-a inventat propriul gen literar e exagerată. Am făcut aluzie deja la lucrările lui Aulus Gellius (Noctes Atticae) sau Clement Alexandrinul (Stromate), care sînt de fapt colecţii de liste, de enumerări, de înşiruiri de propoziţii, de fragmente, din care ordinea lipseşte.

Din Evul Mediu, ne-au rămas enumerările lui Sei Shonagon (Japonia, secolul XI). La începutul epocii moderne, eseurile lui Montaigne sunt construite în acelaşi chip digresiv şi variat. Charles Dantzig nu a inventat, prin urmare, nimic nou.

Aş încheia această notă cu un citat: “Omul este totuşi bun: uită răul pe care l-a făcut”. De precizat că enciclopedia lui Dantzig a primit deja mai multe premii.

Referinţe:
Charles Dantzig, Encyclopédie capricieuse du tout et du rien, Paris: Grasset, 2009, 790p.

N. A. Un tablou de Remedios Varo Uranga (1908-1963): Armonia (1956).

Niciun comentariu: