sâmbătă, 27 martie 2010

Lernt mich gut lesen!


Deşi Friedrich Nietzsche a arătat în mai multe rânduri în ce chip ar trebui să fie citit, exegeţii săi nu i-au urmat întotdeauna sfatul. De altfel, modalitatea de lectură recomandată de Nietzsche se potriveşte oricărui alt filosof însemnat. Această lectură s-ar caracteriza, în primul rând, prin lentoare.

Voi cita, în traducere proprie, un pasaj din prefaţa la volumul Morgenröthe, pentru a judeca minuţios ce înţelege Friedrich Nietzsche prin lectura lentă (langsame Lesen). O atare lectură e, cu siguranţă, aceea pe care o deprinzi cu trudă învăţând limbile "moarte", topica frazei latine, absenţa verbului ‚a fi’ în propoziţiile ebraice ori greceşti etc. Să nu uităm că Nietzsche a început ca filolog şi s-a convertit la filosofie abia în urma crizei din octombrie 1865.

Aşadar, într-o vreme în care lumea e lipsită de o minimă răbdare, într-o vreme care cultivă noul şi originalitatea cu orice chip, într-o vreme a febrilităţii oarbe, Friedrich Nietzsche reclamă pentru paginile sale o lectură lentă, suspicioasă, de tip medieval...

Iată acest promis pasaj: „În fine, dar: de ce ar trebui să spunem atât de tare şi cu atâta entuziasm (mit solchem Eifer) ceea ce sîntem, ceea ce vrem şi nu vrem? Să examinăm asta mai rece, mai distant, mai de sus, să o spunem ca şi cum doar între noi poate fi spus, încât lumea întreagă să nu audă, încât lumea toată să nu ne audă! Mai ales, să o spunem rar (langsam)...

Această prefaţă vine târziu, dar nu prea târziu: ce înseamnă, în fond, cinci sau şase ani? O asemenea carte, o atare problemă nu se grăbesc: în plus, sîntem amândoi, atât eu cât şi cartea mea, prieteni cu [tonalitatea] lento.

N-ai fost în zadar filolog, poate mai eşti încă, adică un profesor al lecturii încete (des langsamen Lesens): în cele din urmă, scrii de asemenea încet. Acum asta nu mai ţine doar de obişnuinţele mele, ci şi de gustul meu – un prost gust poate? Să nu mai scrii nimic care să nu aducă la disperare toate varietăţile omului grăbit.

Filologia este anume această artă venerabilă, care cere de la admiratorul său, înainte de toate, un lucru, să se ţină deoparte, să-şi lase timp, să devină tăcut, să devină lent (langsam) – precum o artă, o cunoaştere de orfevru a cuvântului, care nu are de executat decât o muncă subtilă şi precaută şi nu ajunge la nimic dacă nu ajunge lento.

Tocmai pentru acest motiv, [încetineala] e necesară astăzi mai mult ca oricând, prin aceasta ne atrage şi ne încântă nespus (am stärksten), într-o epocă a ‚muncii’, altfel zis, de grabă, de pripeală impudică şi năduşitoare, ce vrea de îndată ‚să fie gata’ cu toate, chiar şi cu fiece carte veche sau nouă: - [arta] însăşi n-a terminat aşa uşor cu nu importă ce, ea [te] învaţă să citeşti bine, adică lent, adânc, privind prudent îndărăt şi în faţă, reticent (mit Hintergedanken), cu uşile lăsate deschise, cu degete şi ochi subtili...

Răbdătorii mei prieteni, această carte îşi doreşte numai cititori şi filologi desăvârşiţi: învăţaţi să mă citiţi bine!”.

Referinţe:
Friedrich Nietzsche, Morgenröthe, Abt. V: 1, „Vorrede”, Berlin: Walter de Gruyter, 1971, S.9.

N. A. Imaginea reproduce Study of Owls, guaşă pictată în anul 1944, de către artistul spaniol Julio de Diego (1900-1979).

3 comentarii:

ruxces spunea...

de acord - si eu sunt pentru lentoarea lecturii (cu toate deliciile ei). dar admit ca exista si o lectura in viteza pofticioasa, adica naucitoare...

Valeriu Gherghel spunea...

Indraznesc sa spun ca viteza depinde de cartile insele si de insasi finalitatea lecturii. Daca trebuie sa termin repede un eseu, o carte, voi citi schnell. Daca nu, langsam.

Nietzsche se cam trufeste: cere sa-l citim lent. Dar el insusi e furtunos, rapid, febril etc. etc.

Ramin insa cartile pe care le citim intotdeauna lent: acelea pe care le iubim. Pe care le cultivam fiindca placerea lecturii - in cazul lor - se pastreaza mereu si mereu intacta. Astfel de carti sint, din fericire, putzine.

unnousens spunea...

Total de acord, avem nevoie de o citire lenta (nu numai in cazul lui Nietzsche pentru ca acesta o cere) e nevoie de o citire lenta in general, pentru ca de multe ori cadem in capcana de a citi cat mai mult. Apare de mai multe ori intrebarea cate carti ai citit? Cate pagini? decat intrebari de genu: Ce ai inteles? Poti sa rezumi. Sa nu ne miram, e lumea de azi se pune accent mai mult pe cantitate decat pe calitate. Cat despre Nietzsche, din partea mea merita tot respectul ;)