sâmbătă, 13 martie 2010

Kant şi porumbelul imprudent


Porumbelul a fost, în multe rânduri, invocat de filosofi, fie pentru inocenţa lui, fie pentru o anume imprudenţă. Cine nu a citit parabola porumbelului din Critica raţiunii pure (1781) de Immanuel Kant? Dar porumbelul trimite, de asemenea, la Iisus Christos şi la Sfântul Duh.

Numele latinesc al acestei păsări este columba. Pentru iudei, culorile porumbelului ilustrau multitudinea semnificaţiilor Torei. Se mai spune că atunci când porumbelul era ameninţat de dragon (unul din numele diavolului), el îşi găsea refugiu în arborele Peredixion. Dragonul se temea de umbra acestui copac din Orient şi, pentru acest motiv, porumbelul se ascundea la umbra lui.

Obiceiurile porumbelului au fost descrise minuţios de către Isidor din Sevilla (sec. VII) şi Bartholomaeus Anglicus (secolul XIII).

Immanuel Kant scrie: „Încurajat de o astfel de dovadă despre puterea raţiunii, impulsul de a extinde cunoştinţele noastre nu mai vede limite. Porumbelul uşor, lovind în zbor liber aerul a cărui rezistenţă o simte, şi-ar putea imagina că ar izbândi şi mai bine în spaţiul vid. Tot astfel, Platon a părăsit lumea sensibilă, fiindcă ea pune intelectului limite prea înguste şi s-a aventurat dincolo de ea pe aripile Ideilor în spaţiul vid al intelectului pur” (Critica raţiunii pure, Introducere, III).

Interesantă această analogie între Platon şi porumbel!


N. A. Imaginea reproduce o miniatură din manuscrisul Harley (1255-1265). Miniatura înfăţişează fabulosul arbore Peredixion.

5 comentarii:

evelyn spunea...

Multumesc pentru apreciere!


:*

Valeriu Gherghel spunea...

Sa cresti mare!

ruxces spunea...

o prestatie speciala a columbei (de culoarea naramzei) este de gasit si in "Insula zilei de ieri", romanul-utopie al lui Umberto Eco.

Valeriu Gherghel spunea...

Am sa ma uit in romanul lui Eco chiar acum... Il am pe biurou.

Valeriu Gherghel spunea...

Sa nu uit: eu as fi intitulat acest articol minunat, Porumbelul sinucigas...