vineri, 19 martie 2010

Fragmentarismul


Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ideile de totalitate, de întreg, de completitudine, de armonie şi coerenţă intră într-o criză profundă. Lumea - constată metafizicienii - nu e un edificiu armonios, dominat de ordine.

Tot în acest interval, filosofii îşi pierd încrederea în modalitatea sistematică (a tratatului) de a traduce conţinutul lumii. O lume fragmentară, variată şi fluidă nu se poate exprima decât printr-o scriitură fragmentară.

Nu trebuie să uităm însă că scriitura de acest tip a fost practicată de Blaise Pascal (în Pensées) sau de filosofii romantici germani (în special, de Friedrich Schlegel şi Novalis). Nu a fost străină, desigur, nici lui Friedrich Nietzsche (a se vedea, de pildă, Ştiinţa voioasă).

Apogeul scriiturii fragmentare a fost consemnat, cred, în anii 70 ai secolului trecut. Unul dintre protagonişti (un adevărat teoretician al fragmentului) a fost semiologul Roland Barthes. La Barthes, practica fragmentarismului e, în primul rând, de natură etică. Nu e etic să pretinzi că ai ajuns la un adevăr, când experienţa adevărului e mereu fragmentară. Orice adevăr e provizoriu.

Prin urmare, fragmentul consemnează un moment dintr-o permanentă căutare, dintr-o investigaţie întotdeauna neîncheiată.

V. G.

N. A. Imaginea reproduce un tablou de Remedios Varo Uranga (1908-1963). Tabloul se numeşte Mujer Saliendo del Psicoanalista (1960).

Un comentariu:

satirikon spunea...

Fragmentarismul e ciudat, dar in acelasi timp extrem de pertinent contemporaneitatii privita asemenea unui composit necoeziv, dar care totusi functioneaza prin arhetipala lege a corolarului. I-am citit pe Pascal, Nietzsche, Barthes (desi il prefer pe Bachelard)si am constatat maniera lor de a surprinde unitatea in diversitate. Nu pot totusi sa nu fac aici o remarca...o rememorare mai degraba, care, la o analiza de profundis, va face sa intelegeti fragmentarismul timpuriu coroborat cu cogitans cogitandum: cand Descartes a afirmat "dubito ergo cogito....", Pierre Gassendi a replicat extrem de amuzant, dar in acelasi timp subtil : "de unde si pana unde daca gandesti este neaparat sa si existi....pot la fel de bine afirma - mananc, deci exist"...cine stie, cunoaste ;)