sâmbătă, 27 februarie 2010

Urletul peștilor


Maestrul inegalat al enumerărilor filosofice este negreşit François Rabelais. În Gargantua şi Pantagruel, am găsit la o răsfoire nouă următoarea descriere pe care vă invit să o citiţi mai jos. Spre desfătare hermeneutică.

Citez: „Acum, pentru a înţelege de ce i s-a dat la botez numele pe care îl poartă [Pantagruel], se cuvine să aflaţi că în anul acela a domnit o secetă atât de amarnică prin ţinuturile Africii, încât treizeci şi şase de luni, trei săptămâni, patru zile, treisprezece ceasuri, ba chiar mai mult, n-a căzut un strop de ploaie; iar arşiţa soarelui era atât de fierbinte, că tot pământul rămăsese pustiu.

Nici în vremea prorocului Ilie nu bântuise un pojar atât de cumplit. Copacii pierduseră veşmântul frunzelor, cât despre flori, nici nu mai amintim. Păşunile rămăseseră fără un fir de iarbă, râurile secaseră, fântânile se istoviseră, peştii lipsiţi de apa vieţii lor se zbăteau pe uscat şi urlau cumplit, păsările însetate cădeau din văzduh ca plumbul, lupii, vulpile, cerbii, mistreţii, ciutele, iepurii, nevăstuicile, dihorii, bursucii şi celelalte sălbăticiuni piereau pe câmp, cu dinţii rânjiţi.

Cât despre oameni, ţi se rupea inima văzându-i cum scoteau limba de-un cot, ca nişte ogari după şapte ceasuri de goană la vânătoare. Unii se aruncau în fântână, alţii se culcau sub burta vacii, căutând un petec de umbră” (Gargantua..., II: 2, traducere de Alexandru Hodoş).

Aş remarca, înainte de toate, ilariantul oximoron al peştilor care urlă de sete. Aş aminti, în al doilea rând, că orice listă, orice înşiruire prefigurează o clasificare, o rânduială. Pentru a ordona într-o structură o mulţime de indivizi (de stări, de evenimente), e necesar să inventariezi şi să defineşti fiecare individ în parte. În definitiv, cultura începe cu enumerarea şi lista. A spus-o de curând şi Umberto Eco, în Vertigo: Lista infinită (Bucureşti: RAO, 2009).

Aceste observaţii succinte, de natură mai mult sau mai puţin filosofică, nu ne pot opri, totuşi, să admirăm ingeniozitatea narativă a lui Rabelais.

N. A. Imaginea ataşată acestei note aparţine artistului german Edgar Ende (1901-1965). Tabloul poartă titlul Lazarus wartet şi a fost realizat în 1960.

2 comentarii:

ruxces spunea...

desfatare a fost intr-adevar!
cum ar trebui sa spunem merci intr-o limba pantagruelica?

Valeriu Gherghel spunea...

ceva de genul: mercimultumescsarumanabogdaprostedankespasibathanksoptime...