luni, 15 februarie 2010

Thomas van Bellenghem şi albinele


Pariez că nu aţi auzit de minunatul enciclopedist medieval Thomas Cantimpratensis (zis şi Thomas Brabantinus, Thomas van Bellenghem sau Thomas de Cantimpré). Tocmai pentru acest sfios motiv, m-am gândit sa vi-l prezint în această notă modestă. Citiţi dar!

Enciclopedia lui Thomas se cheamă Liber de natura rerum. A compilat-o pe la 1230-1245. Thomas şi-a propus să adune toată ştiinţa vremii lui: cunoştinţele despre om, zoologia, botanica, mineralogia, astronomia, astrologia, meteorologia ş. a. m. d.

Liber de natura rerum cuprinde 20 de cărţi. Thomas van Bellenghem începe cu anatomia corpului uman (cartea întâi), continuă cu „animalul inimii” (cartea a doua), prezintă rasele de oameni monstruoşi care trăiesc în Orient (cartea a treia).

În cartea a patra, vorbeşte despre animalele patrupede, în a cincea despre păsări (unde include şoimii, privighetorile, albinele şi îngerii), în a şasea evocă monştrii marini (dragonul, Leviathanul, Behemoth). Peştii sunt prezentaţi în cartea a şaptea. Şerpii, într-a opta. Viermii (albinele, insectele, de fapt), în cartea a noua. Cartea a zecea consemnează tot ceea ce se cunoaşte la 1240 despre arbori. Am ajuns, aşadar, cu bine la jumătatea enciclopediei.

În cartea a unsprezecea, eruditul Thomas Cantimpratensis descrie plantele medicinale şi aromatele (mirodeniile). În cartea următoare, dezvăluie virtuţile ierburilor de leac. În cartea a treisprezecea, vorbeşte despre „autorităţi” (adică despre autorii de încredere). Cartea a paisprezecea e un lapidarium (un inventar de pietre preţioase, de geme, de nestemate etc.).

În cartea a cincisprezecea, Thomas prezintă cele „şapte metale”. Tot şapte erau şi cerurile (regiunile celeste), despre care relatează în cartea a şaisprezecea. În cartea care urmează, discută despre sferele Pământului şi cele şapte planete (tot şapte!). În cartea a optsprezecea, adună ceea ce se cunoaşte despre mişcarile aerului (despre vânturi şi furtuni). În cartea a nouăsprezecea, sunt comentate cele patru elemente.

În fine, în cartea a douăzecea (ultima!), Thomas Cantimpratensis explică eclipsele şi mişcările celeste. Şi aşa am ajuns la sfârştul enciclopediei lui.

Această minunată lucrare a fost mult studiată de teologii medievali. A fost apreciată de Albert cel Mare (care a scris De animalibus) şi urmată de alţi enciclopedişti: Bartholomaeus Anglicus şi Vincent de Beauvais. Aş încheia, spunând că Thomas a compus, către sfârşitul vieţii, un tratat mult preţuit despre albine: Bonum universale de apibus.

N. A. Ca imagine ajutătoare, ofer coperta unei manual despre insecte şi viermi: Theatrum insectorum.

Niciun comentariu: