luni, 1 februarie 2010

Planomenul şi haoidizarea filosofiei


A trecut mai bine de un deceniu de când un om de ştiinţă prestigios a ironizat pseudo-ştiinţa filosofilor post-modernişti. Articolul semnat de fizicianul american Alan Sokal se intitula "Transgressing the Boundaries: Towards a Transformative Hermeneutics of Quantum Gravity" (Social Text 46/47 (1996), pp.217-252).

Din păcate, lecţia (şi scandalul care a urmat) nu au folosit la nimic: filosofii îşi culeg mai departe erudiţia din istoria filosofiei (adică tot de la filosofi) şi nu din lectura atentă a lucrărilor ştiinţifice, pe care le imită, totuşi. Precum hagiul din poemul lui Ion Barbu, filosoful e o fiinţă care se hrăneşte cu propriul trup sau, cu expresia lui Jacques Bouveresse, filosoful „se autoconsumă”.

În 1997, Alan Sokal şi Jean Bricmont publică lucrarea Impostures Intellectuelles (Éditions Odile Jacob), care mută polemica în Franţa. Traducerea în engleză a cărţii, sub titlul Fashionable Nonsense: Postmodern Intellectuals' Abuse of Science (Picador USA : New York) se tipăreşte un an mai târziu.

Voi inventaria, spre amuzament, câteva din tezele perfect stupide din textul semnat de Sokal. În opinia lui, teoria gravităţii cuantice (sic!) are implicaţii politice progresiste; această teorie se cuvine completată cu noile descoperiri ale savanţilor New Age, în special cu noţiunea revoluţionară a câmpului morfogenetic (sic!!!).

Alan Sokal îşi completează articolul cu o serie de note de subsol, în care fantezia se îmbină cu umorul. De exemplu, teoria Zermelo-Fraenkel- Skolem (care există!) ar fi o construcţie a matematicienilor de orientare liberală, chiar socialistă (ceea ce e fals!). Această teorie ar cuprinde o pretinsă axiomă a egalităţii, dar şi o axiomă a alegerii.

Sigur, acest amestec pseudo-ştiinţific este greu de sesizat de către cititorul profan, lipsit de studii pozitive. Prin „Transgressing the Boundaries...”, Sokal a sugerat că însuşi jargonul folosit de către o seamă de pseudo-filosofi contemporani e doar o impostură, o imensă şarlatanie, o mixtură de termeni filosofici străvechi şi de confecţii lexicale pseudo-ştiinţifice.

Voi exemplifica această tendinţă „inovatoare” de limbaj, citând termeni precum: „haoid”, „deteritorializare”, „spaţiu haptic”, „maşină dionisiacă”, „planomen”. Las cititorului plăcerea de a identifica precis filosofii din care am spicuit...

V. G.

N. A. Imaginea este o acuarelă semnată de pictorul francez Gustave Moreau (1816-1898).

Un comentariu:

Valeriu Gherghel spunea...

Observ din cand in cand, cu uimire, comentarii semnate cu pseudonime juvenile, de tipul N1783SQ, jack.the.ripper sau O. Pintescu. Aceste comentarii, de regula, sint negative si sumare: "Articol prost", "autorul e incult", "nu-mi place textul".

Mi se pare lipsit de politetze sa incerci sa strecori astfel de observatii intr-un blog care se remarca, in primul rand, prin decentza si care incearca sa respecte intotdeauna exigentza masurii: est modus in rebus [e o masura in toate].

Prin urmare, rog cu insistenta pe comentatori sa semneze cu numele adevarat observatiile negative. Asa cer, am convingerea, minima politete si decenta...