miercuri, 10 februarie 2010

Parazitul şi parazitica


Una din temele metafizice grave este, neîndoios, aceea a parazitului (şi a statutului său). Cel dintâi filosof care a discutat aceste chestiuni subtile a fost Lucian din Samosata. El a propus, de altfel, şi o nouă ştiinţă, aceea în care este expert parazitul. Şi anume parazitica.

În viziunea sarcasticului scriitor Lucian din Samosata, parazitul este individul care se caracterizează prin doua atribute: a) nu face nimic (nu munceşte, în sensul propriu al termenului); b) e un însoţitor indispensabil al individului avut. Într-un cuvânt, parazitul parazitează (dar nu asupreşte pe nimeni)...

În 1980, Michel Serres a publicat o carte cu titlul Le parasite, în care descrie amănunţit figura parazitului, pornind de la definiţia următoare: parazitul este făptura care nu mănâncă niciodată la masa proprie, ci la masa altuia, la masa unei gazde. Gazda nu e neapărat o victimă a parazitului. De obicei, gazda însăşi îl invită la masă pe parazit.

În opinia lui Serres, parazitul are o funcţie pozitivă, chiar productivă. În fond, alături de viruşi, îngeri şi vampiri, omul este, prin însăşi esenţa sa, o fiinţă parazitară. Fiindcă nu are un loc propriu, ci e mereu în căutarea unei gazde, parazitul poate fi descris, dar nu poate fi clasificat. A clasifica înseamnă a distribui unui anume element o poziţie precisă într-o mulţime. Parazitul e mereu „la mijloc”, într-un spaţiu intermediar, e "o fiinţă în relaţie cu o relaţie". Într-un fel, el e un nomad.

Ca şi viruşii (despre care nu ştim cu exactitate dacă sunt vii), omul e o fiinţă relaţională. Voi reveni.

Referinţe:

Michel Serres, Le parasite, Paris: Grasset, 1980.
Louis P. Villarreal, "Are viruses alive?", Scientific American, December, 2004, pp.77-81.

N. A. Un înger poate însoţi fireşte aceste însemnări. A fost pictat de Max Ernst (1891-1976). Este însuşi The Fireside Angel (1937)

Niciun comentariu: