vineri, 12 februarie 2010

Limba neo-adamică a lui Swift


Se presupune că limba adamică (aceea vorbită până la prăbuşirea Turnului Babel) a fost o limbă perfectă. Cuvintele nu sufereau de ambiguitate, erau transparente, exprimau cu exactitate gândurile şi desemnau fără rest lucrurile.

Au existat numeroase încercări de a inventa (sau reconstitui) o astfel de limbă. Umberto Eco le prezintă într-o carte cunoscută: În cautarea limbii perfecte. John Wilkins a construit, în acest nobil scop, un limbaj analitic, în care cuvântul dezvăluia fără rest constituţia lucrului.

Puţini ştiu însă că marele scriitor satiric Jonathan Swift (1667-1745) a ironizat această încercare a lui Wilkins în Gulliver’s Travels (III: 5). Gulliver e însoţit într-o academie unde există o secţiune de savanţi care se dedică edificării unui nou limbaj, unui limbaj desăvârşit.

Cum arată noul limbaj? Iată un prim proiect. Cuvintele polisilabice sânt reduse la unităţi lexicale formate dintr-o singură silabă. Sînt eliminate verbele şi participiile. În lumea reală, doar numele (care desemnează lucruri) există. Limba e compusă numai din substantive.

Al doilea proiect e şi mai interesant. Cuvintele sînt desfiinţate complet. Dacă numele desemnează întotdeauna lucruri şi numai lucruri, e mai potrivit să aduci lucrurile însele, când vrei să exprimi ceva, când porţi o discuţie. Nu mai pronunţi propoziţia „Mărul e roşu”. Aduci pur şi simplu un măr roşu şi îl pui în faţa ochilor celuilat. Ai nevoie de unt: aduci un pachet de unt. Vrei să te odihneşti la umbra unui arbore: aduci arborele.

Avantajul principal al acestei limbi neo-adamice, pur materiale, este, în opinia savanţilor evocaţi de Jonathan Swift, protejarea gîtlejului şi plămânilor. Pronunţarea cuvintelor duce la o coroziune a gâtlejului (şi la dureri în gât) şi ne micşorează volumul plămânilor.

Fireşte, proiectul e perfect absurd. Limba închipuită de Swift e o caricatură. Nu se poate vorbi (şi gândi) doar cu (substantive şi) lucruri. E nevoie, până una-alta, de prepoziţii şi conjuncţii etc.

N. A. Imaginea care însoţeşte postarea aparţine Leonorei Carrington (n.1917). Tabloul e intitulat Tower of Nagas şi a fost realizat în 1991.

Niciun comentariu: