miercuri, 10 februarie 2010

Încă o dată despre viruşi şi paraziţi


Îmi aduc şi acum aminte cât de uimit am fost, când Alina Sorohan (1962-1988), pe atunci studentă în Medicină, mi-a spus că virusul se poate defini ca fiind un cristal care e viu doar atâta vreme cât găseşte hrană. În lipsa ei, această entitate parazită trece de cealaltă parte a vieţii.

Nu ştiu dacă un virus este negreşit un cristal. Sper să aflu asta de la un specialist geolog. Ceea ce ştiu sigur este că locul virusului este în specia "paraziţilor", alături de vampiri şi filosofi (precum filosoful descris de Lucian din Samosata).

Există şi paraziţi de ordinul zgomotelor şi tocmai despre aceşti paraziţi scrie Michel Serres (n. 1930), în lucrarea pomenită în nota precedentă: Le parasite. Parazitul din media (parazitul care împiedică ascultarea tranzistorului sau vocea prietenului la telefon) este asemenea virusului într-un organism, sau a ţapului ispăşitor într-o comunitate. Parazitul nu e atât un obstacol, o defecţiune, cât, mai degrabă, o forţă productivă şi protectoare.

Teoria biologică a parazitului (şi a parazitării) confirmă această idee susţinută de Michel Serres. Biologul Luis P. Villareal afirmă că un studiu aprofundat asupra naturii virusului ne-ar putea modifica radical opiniile şi prejudecăţile despre viaţă. Cercetările virale pun la îndoială vechea părere că unitatea de bază a vieţii este celula, întrucât celula se poate reproduce pe baza materialului propriu.

Viruşii sînt entităţi (fiinţe) pur relaţionale, care depind de forţa vitală a unei alte entităţi biologice. Viruşii nu au capacitate de reproducere („they lack the capacity for self-replication”). Pentru acest motiv, ei sînt (ceva viu) doar în parte. Au un statut liminal, în afara ţesăturii vieţii ("outside the web of life"). Pe scurt: virusul este o stranie entitate intermitentă.

Louis P. Villarreal conchide că natura paradoxală a virusului pune în cauză vechile noastre concepţii despre ceea ce înseamnă viaţa şi viul. Prin urmare, biologii confirmă premisa de bază a cărţii lui Michel Serres, Le parasite: parazitul e productiv. Ei confirmă, de asemenea, şi un principiu ontologic afirmat de acelaşi Serres: relaţiile precedă fiinţa.

Referinţe:
Louis P. Villarreal, "Are viruses alive?", Scientific American, December, 2004. pp.77-81.

N. A. Imaginea care deschide această notă nu are titlu. Artistul de sorginte ucraineană, Maurice Baskine (1901-1968), a intitulat-o Untitled (ceea ce este, totuşi, un simulacru de titlu). Tabloul nu e datat.

Niciun comentariu: