luni, 15 februarie 2010

Fahrenheit 451: temperatura la care ard cărţile


Cine nu-şi aminteşte filmul lui François Truffaut din 1966? E vorba de ecranizarea romanului scris de Ray Bradbury (n.1920), Fahrenheit 451. Dar Bradbury nu e singurul scriitor care a imaginat distrugerea cărţilor prin foc.

Primul este desigur Cervantes, cu Don Quijote. Un capitol prezintă intervenţia preotului şi a spiţerului în biblioteca nobilului Cavaler al Tristei Figuri (care e, în opinia lui Miguel de Unamuno, un "Christ gotic cu angoase moderne"). Cei doi controlează cărţile din bibliotecă (majoritatea sînt romane cavalereşti) şi aruncă o mare parte din ele în foc.

Al doilea cronologic este Elias Canetti (a luat premiul Nobel pentru literatură, în 1981) cu romanul Die Blendung (Orbirea), publicat în 1935.

Următorul pe lista mea este Mervyn Peake (1911-1968), cu trilogia fantasy, Titus Groan, titlu tradus în franceză ca Titus d'Enfer. Prima ediţie a romanului este din 1946. Biblioteca incendiată aparţine lordului Sepulchrave, stăpânul castelului Gormenghast. Stăpânul are obiceiul demodat de a citi. Dar biblioteca sa cade pradă flăcărilor.

Abia acum ar veni Ray Bradbury cu romanul Fahrenheit 451 (publicat în 1953), care e o distopie. În societatea imaginată de Bradbury, pompierii au menirea de a da foc tuturor cărţilor. Lectura e o activitate ilicită. Pentru a păstra carţile, oamenii inşişi trebuie sa devină cărţi, memorându-le.

Ar veni, după socotelile mele, Umberto Eco. În Numele trandafirului (1981), la final, biblioteca abaţiei ia foc şi arde vreme de trei zile. Incendiul e o metaforă pentru sfârşitul unei lumi.

Şi prozatorul merican Paul Auster descrie un incendiu livresc, în romanul In the Country of Last Things (1987), tradus de francezi sub titlul complet modificat de Le voyage d’Anna Blume. Şi îmi mai aduc aminte de o incendiere a cărţilor: poate fi găsită în romanul lui Dai Sijie, publicat la Gallimard, în anul 2000, şi tradus la noi sub titlul Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză.

N. A. Imaginea prezintă un Saturnischer Tanz, în viziunea pictorului Edgar Ende (1901-1965).

Niciun comentariu: