marți, 16 februarie 2010

Appendix la Fahrenheit 451


De obicei, îi vorbim de rău pe cenzori şi pe toţi cei ce dau foc cărţilor. Deşi atitudinea aceasta e pe deplin justificată, există şi mari filosofi care, pentru un alt motiv, desigur, au visat să distrugă o parte măcar a cărţilor.

Leibniz (1646-1716), de exemplu, era înfricoşat de rapiditatea cu care creşte numărul cărţilor. Librăriile care gem de cărţi şi bibliotecile neîncăpătoare stau mărturie. Exclamaţia lui Leibniz s-a păstrat: cette horrible masse de livres, qui va toujours en s’augmentant!

Acelaşi sentiment al deşertăciunii l-a avut şi David Hume. Cărţile inutile le copleşesc pe cele folositoare. Cărţile proaste sunt din ce în ce mai numeroase. Nu cărţile bune se înmulţesc, ci tocmai cărţile perfect nefolositoare. Din acest maldăr cum poţi identifica o carte bună? Nu-i chip. Ea rămâne ascunsă sub mormanele de maculatură.

Pentru acest motiv, Hume a scris în lucrarea lui fundamentală: “Cînd parcurgem, pătrunşi de aceste principii [critice], bibliotecile, ce prăpăd ar trebui să facem? Dacă luăm în mînă orice volum de teologie sau de metafizică de şcoală, bunăoară, să ne întrebăm: Conţine el vreun raţionament abstract privitor la cantitate sau număr? Nu. Conţine el oare vreun raţionament întemeiat pe experienţă cu privire la fapte şi existenţă? Nu. Încredinţaţi-l atunci focului, căci nu poate conţine nimic altceva decît sofisme şi iluzii” (Cercetare asupra intelectului omenesc, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987, p.225).

Poate că David Hume (1711-1776) nu are întru totul dreptate. Cărţile se cuvin a fi citite, nu incendiate. Soluţia nu e rugul. Soluţia este de ordin bibliografic. Trebuie să existe bibliografi pricepuţi, care să adnoteze cărţile şi materia lor, pentru a ne putea face o idee despre cuprinsul oricărei cărţi. Dar şi acest gând este, poate, o utopie.

N. A. Ca adaos la această notă o miniatură din tratatul Tacuinum Sanitatis.

6 comentarii:

ruxces spunea...

si mai exista biblioteci intregi incendiate de-a lungul vremurilor! semn ca institutia cartii este periculoasa pentru aceia care vor ca toata lumea sa gandeasca la fel!

Valeriu Gherghel spunea...

Ce facem totusi cu maculatura? Care e imensa. Alexandru Calinescu, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, e disperat...

Cine poate ruzuma, tria, clasifica toate aceste bucoavne, "aceasta massa oribila de carti", cum spune Leibniz?

ruxces spunea...

maculatura se recicleaza... singura!

Valeriu Gherghel spunea...

Din pacate, nu-i chiar asa. BCU are drept de depozit legal. Ca atare, trebuie sa tezaurizeze orice tiparitura de pe teritoriul mandrei noastre Romanii. Inclusiv cartile de filosofie proaste!

Exista asadar drept de depozit, nu de reciclare.

Gim Grecu spunea...

Eu zic ca trierea principala o fac cei competenti pe fiecare ramura specifica in care apar respectivele carti. Ei decid ce conteaza si ce nu. Solutia pentru inflatia imensa de carti inutile este pastrarea lor doar in varianta electronica. Este foarte de inteles reactia domnului Calinescu, de altfel...

Valeriu Gherghel spunea...

Ai perfecta dreptate, Gim. Exista in fiecare domeniu specialisti capabili a discrimina intre bun si rau, util si inutil.

Problema e alta. Desi specialistii spun despre o carte ca e nefolositoare, cartea ramine bine merci in biblioteca. Iar biblioteca devine cu timpul neincapatoare si are nevoie de noi "corpuri de cladire" pentru a adaposti oribila invazie a cartilor.